E cu directie? Ca nu reusesc sa inteleg cum altfel puteau vota in unanimitate, “ca la Marea Adunare Nationala” vorba lui Ioan Oltean, doua proiecte de lege extrem de necesare si bune pentru poporul roman, dar absolut imposibil de pus in practica de Guvernul tau de impotenti. Si cum Camera Deputatilor e for decizional, in cazul lor, domnia ta de presedinte trebuia sa le intorci de la promulgare, deci sa te transformi in oaia neagra.
Pot intelege ca erau in mana cu votul, prinsi de euforia stimulentelor pentru finante, si au spus “da” la reducerea TVA, din greseala sau cum spun pedeleii vorbitori “dintr-o eroare de tehnica legislativa”. Dar nu ma pot lamuri cum au introdus pe ordinea de zi un proiect PDL de neimpozitare a pensiilor mai mici de 2000 de lei si l-au mai si votat, tocmai la Camera Deputatilor unde e sefa mult-contestata Roberta Anastase.
Si asta se intampla exact cand in tara soseste delegatia FMI.
Dupa grevele spontane de saptamana trecuta si criza politica generata de motiunea de cenzura pentru demiterea Guvernului, delegatii FMI mai afla azi ca parlamentarii nostri dau bani de unde n-au. Sau fac slalom printre incapatanarea prezidentiala si neputintele Guvernului, in incercarea de a-si salva fotoliile de parlamentari?
De-aia nu mai vorbesc eu la telefon. Ca nu-mi plac transcrierile lor. Uite mai bine scriu aici pe blog, asumat, litera cu litera.
Azi, SOV e internat la Floreasca. Si tot azi apar noi interceptari din dosarul lui, de altfel, fara nicio legatura cu cauza pentru care e cercetat. Cand a fost retinut, SOV spunea ca pe vremea in care il curtau pedeleii sa-i cumpere televiziunea, il amenintau cu niste interceptari, prin care-i defaimau salariatii, colaboratorii, vedetele RTV.
Azi, apar transcrieri de genul celor de mai jos.
CĂTĂLIN POPA:Da. O să stăm să documentăm deşi mă ardeau mâinile să ieşim repede cu el, dar nu putem pentru că sunt lucruri foarte grave.
SOV: Sunt grave, nu?
CĂTĂLIN POPA: Da.
SOV: Aşa tati, aşa băiatul lui tata. F… în gură să-l f… Hai că vin şi eu acasă să pun umărul (râde – n.n.).
CĂTĂLIN POPA: (râde – n.n.). Da.
SOV: Rar mi se întâmplă, fără mişto CĂTĂ, să mă mobilizez cum m-am mobilizat de data asta.
CĂTĂLIN POPA: Da. Am simţit şi eu pe alocuri.
SOV: Rar mi se întâmplă. Mi-am scos oştile regulate din cazărmi, nici măcar pe scandalul FNI nu mi-am scos armata regulat. Am lucrat numai cu ostaşii.
CĂTĂLIN POPA: (râde – n.n.).
SOV: – Da. De data asta… multă prostime, dat fiind faptul că poporul ăsta s-a tâmpit de-a dreptul, prostimea asta încă ţine cu imbecilul şi trebuie să-i degajăm prostimea.
CĂTĂLIN POPA: – Da.
SOV: I-o degajăm f… în gură să-l f… Hai, te pup! Pa!
CĂTĂLIN POPA: – Drum bun! Pa!”
sau
SOV: Dacă în locul lui Boc ar fi fost Mugur Isărescu, acelaşi tratament l-ar fi avut. Înţelegi, Sergiu?
Sergiu TOADER: Da.
SOV: La fel îl f… pe Mugur Isărescu, fără să clipesc, cu toate că ştii ce respect am pentru acel individ. Dacă interesele mele de business ar fi cerut-o, nu stăteam pe gânduri, Isărescu caca, e rău, dacă aste mi-ar fi adus două puncte de rating. Corect sau nu e corect?
……………………………
SOV: De asta am nevoie.
SERGIU TOADER: Eu, când mă întorc, să ştii că lucrurile nu pot fi… Oamenii pot fi manipulaţi. Manevraţi, cu rezultate foarte nasoale.
SOV: Eu nu manipulez pe nimeni, oamenii trebuie să creadă ceea ce este: este organizaţia lui Vîntu şi răspunde la comanda lui Vîntu.
S. TOADER: Asta vreau să le spun.
SOV: Corect.
S. TOADER: Că, altfel nu ştiu cum se construieşte.
SOV: Dar nu vreau altceva, nu mă interesează, nu vreau să comunic o falsitate, adică: Băi, sunteţi liberi!
S. TOADER: Nu, nu. SOV: Nu sunteţi liberi, nene. Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat!
S. TOADER: Exact asta vroiam să-ţi spun, când mă întorc acolo, la butoane, asta trebuie să le spun oamenilor, pentru că mi-ai cerut să fac asta, asta fac, să-mi bag p… dacă nu. Într-adevăr, dacă ai nevoie de asta, îţi garantez, o să fie o construcţie beton, foarte eficientă.
SOV: Da, bătrâne, de asta am nevoie, de o construcţie foarte eficientă, să răspundă comenzilor economice la care este supusă. Nimic altceva. Asta încerc… În sfârşit, ne-am clarificat! Dar asta trebuie comunicat în clar, care vrei rămâi, care vrei, pleci. Eu nu vreau să manipulez, să prostesc pe nimeni, eu sunt foarte corect. În general, cu oamenii sunt corect.
Opiniile si intrebarile mele:
1. Putine comentarii televizate azi despre transcrierile interceptarilor SOV-vedete/sefi Realitatea TV. Imi pare rau colegi, daca o sa incercati sa-mi spuneti ca nu sunt interesante pentru public. Sunt, atata vreme cat cei care sunt nominalizati sunt formatori de opinie, in Romania.
2. Evenimentul zilei si B1TV sunteti fix in situatia Realitatea TV. Numai ca in cealalta tabara. Initial, Evz ne insulta inteligenta si publica subtitlul: •Sorin Ovidu Vîntu despre caseta în care Traian Băsescu ar lovi un copil: “Da, măi, e trucată” . Dupa sesizare, il schimba.
3. Transcrierile postate de Evz sunt defaimatoare de-a dreptul pentru Catalin Popa si Sergiu Toader, dar foarte ingaduitoare cu ceilalti. In discutiile dintre ei si SOV apar multe puncte de suspensie, in loc de raspunsuri. Oare de ce unii beneficiaza de mai multa protectie?
4. Cine urmeaza?
5. Iarasi si-a atins Basescu tinta.
PS: Mare patron de media, MAI BINE NU TE MOBILIZAI. Valabil si pentru Dinu Patriciu.
Daca oamenii ar fi putut prezenta corect jurnalistic nerealizarile lui Basescu, nu am fi cu totii in aceasta situatie. V-ati lasat atrasi in jocul lui, ati intrat in pielea de “moguli”si “baieti buni”. Acum va infrange cu propriile voastre arme.
Femeia, in centrul atentiei presedintelui. Muncitoare de dimineata pana seara. Si la job si acasa.
Sensibilul presedinte ne-a daruit azi inca doi ani de viata. Dupa 63. Iata scuza usor penibila pe care si-a gasit-o “ilustrul om de stat” pentru retrimiterea legii pensiilor in Parlament.
PS: Critica adusa celor doi asa-numiti lideri ai Opozitei este perfect justificata. Suspendarea – o gluma proasta! Din nou.
E dovedit. Basescu este singurul lider pe care-l avem. Azi. Politicianul cu atitudine. Care dicteaza directia, pe vreme buna sau rea. Capabil sa inlature pana si tripleta aducatoare de eurogrei a PDL in numai 3 luni, de la amenintare.
Noi avem un spirit de turma mult prea dezvoltat. Zice ciobanul “mana”, mergem inainte. Urla “ho”, luam pozitia drepti si stam pe loc. Nu suntem capabili de actiune. Avem doar reactie.
Iar Opozitia e o gluma proasta. In frunte cu pitipoancele politice Crin si Victoras. Care mi-au agresat auzul cu teorii politicianiste liberale sau social-democrate, fara nicio solutie concreta. Suspendarea presedintelui, motiunea de cenzura de demitere a Guvernului sunt apa de ploaie, baieti. Dati-i cetateanului o veste care-l priveste! De exemplu ca propuneti reducerea TVA-ului la alimente sau altceva care sa stopeze enormitatile astea de costuri. Sa se alinieze odata preturile noastre la mancarea de zi cu zi, cu cele din tarile dezvoltate. Bre Victoras, care te dai social-democrat, stii cat costa o cutie de masline de 350 de grame la noi? Intre 1,5 si 2 euro, la Carrefour. Stii cat e oriunde afara? In tarile alea care au salarii de 10-15 ori mai mari? 0,33 euro. Tot la Carrefour. Si aceeasi cutie, desigur.
Noi sa fim sanatosi. Sa cheltuim mult, ca sa traim prost!
La fel ca si ceilalti ziaristi-analisti de cum bate vantul, Dan Tapalaga foloseste adevaruri combinate cu pareri personale si sugestii de la mentori in incercarea de a deturna atentia.
Intrebarile mele:
- De ce nu scrie Dan Tapalaga despre politicienii care au castigat bani cu FNI-ul? Marii politicieni!!! Tot pe seama suferintei batranilor pe care-i plange el in articol.
- De ce nu aminteste Dan Tapalaga de combinatiile PD-iste si ale altor partide cu Sorin Ovidiu Vantu?
- De ce nu comenteaza prietenia stransa si sustinerea netarmurita de care s-a bucurat Basescu din partea lui SOV? Pana la momentul despartirii, desigur…
- De ce refuza Dan Tapalaga sa-si puna intrebarea: de ce nu l-au arestat pe SOV pana azi? Cui ii era extrem de util?
- De ce nu se lamenteaza Dan Tapalaga de show-ul TV pe care-l dau procurorii, reprezentantii Politiei sau ai Justitiei Romane, platiti din bani publici, care inainte sa termine anchete, sa judece fapte, sa condamne, aresteaza in direct si arunca stenograme in presa?
Imi pare rau pentru noi, ca popor, ca suntem parte a acestor intamplari penibile. Pentru colegii mei ziaristi, din redactia Realitatea TV, sau din altele, la fel de afectate de criza economica si de ura prezidentiala. Cei mai multi sunt oameni normali, cu salarii mici, cu rate la banci si copii de crescut.
Cine a spus ca America este tara tuturor posibilitatilor, s-a inselat. Romania este un izvor nesecat. De orice: talharii, hotii, spagi, afaceri oneroase cu statul, cu admistratiile locale, jecmanirea la propriu a populatiei, a celor mai amarati. Si afisarea cu tupeu a averilor. Pe principiul “prostul nu e prost destul, daca nu e si fudul”. Iar noi suntem un popor las, campion la inghitit, slab, impotent. Pai cum altfel sa ma judec, sa ne judec, daca stam toti cu ochii beliti la televizor, in loc sa ne aparam drepturile?! Asistam la show dupa show, iesim pe strada sau la cafenea, la bodega din colt sau la “impinge tava” de la serviciu, ne plangem unii altora ca ne-au taiat salariile, ca au marit TVA-ul, ca se iau masuri impotriva sanatatii noastre, a educatiei copiilor nostri, dar nu facem nimic. Nu reactionam. Ei ataca si noi intindem si celalalt obraz.
O sa incep cu mine. Sunt un cetatean neputincios. Si mi-e rusine cu asta!
Ieri am incalcat o regula de circulatie. Nu am afectat traficul, nu am deranjat pe nimeni, dar am gresit in fata legii. In loc sa intorc in rond, am taiat un bulevard. Politistii m-au vazut. M-au urmarit cu o masina, m-au tras pe dreapta, s-au uitat cu atentie la toate documentele mele, au pus pixul pe hartie si m-au amenintat cu ridicarea permisului. Mi-am recunoscut greseala, am cerut ingaduinta si solutii. Ei s-au uitat fix in ochii mei si m-au trimis cu talonul la masina sa pun cinstea. Eu m-am inrosit de rusinea lor, dar m-am conformat.
Azi am parcat pe un bulevard cu locuri trasate pe partea dreapta. In spatele a vreo 10 autoturisme. Am intrat intr-o cladire, am stat vreo 2-3 ore, iar cand am iesit nu mai aveam masina. Am ajuns la firma de ridicari auto (sau cum s-o numi) si am fost anuntata sfatos de un politist ca am parcat aproape de intersectie. Am ramas muta. Nu era niciun semn de parcare interzisa. Bulevardul se intersecta cu o alee de 10 metri care ducea in spatele blocului. Ce intersectie, intreb? Pai si aia se pune, zice omul in uniforma. Pai daca se pune, se pune, zic si ma conformez. Imi iau amenda de Politie, cu 3 puncte ridicate si ies pe hol. Nu incerc sa mituiesc politistul. Nici nu ma uit de sus la el. Fac insa o smecherie tipic romaneasca si sun un prieten. Sa ma scape de enormitatea de factura de ridicare a masinii: 670 de lei, cat un salariu de functionar. Mi se face o reducere. Sunt multumita. Platesc pe loc si ies afara zambind. Nu ma bucur ca mi-au luat banii cu japca, sau ca le-am platit doar o treime din factura. Sunt doar multumita de mine ca nu ma mai las afectata. Iau intamplarea ca pe o lectie si imi vad mai departe de viata.
Acum stau si ma intreb. Care viata? Asta de cetatean haituit? Am pus cele doua intamplari, in ordinea care au avut loc si detaliat, pentru ca sunt un om cinstit si corect si va invit sa ma judecati, pe fapte. Nu va mint si nu ma mint. Sunt suparata pe mine, din cauza ca m-am isterizat in traficul infernal din Bucuresti intr-atat incat am incalcat regulile de circulatie. Si propriile principii. In strainatate, nu mi-as fi permis. Acolo politistul nu m-ar fi iertat. M-ar fi sanctionat. Cu siguranta insa ar fi fost extrem de politicos. Stiu din experienta. Dar a doua intamplare, cand ei mi-au luat degeaba banii din cont, ma face sa ma indoiesc ca oamenii cinstiti vor supravietui in Romania. Vor fi transformati sau inghititi de sistem?
Cearta-ne! Meritam. Si-apoi tu esti tatucul. E normal sa ne mai palmuiesti din cand in cand.
Sigur ca nu e vina ta ca ne conduci prost. E vina “poporului de mana a doua”, las si cu un dezvoltat spirit de turma ca nu a nascut politicieni drepti, capabili, culti. Si ca e usor de impresionat. Vezi ce-ai facut cu doua lacrimi?!
Ceausescu a aparut tot dintre noi. Iliescu a fost alegerea noastra majoritara doua mandate jumate. La asemenea alegatori, un deceniu pentru Basescu este urmarea fireasca.
Dragi cititori,
Sper ca vorbele mele va revolta. Cei mai multi dintre voi sunteti buni, creativi, muncitori, aveti studii superioare, ati citit mai mult decat o carte a lui Cartarescu (pe care o tot rasfoieste presedintele), aveti doctorate si mastere, diplome pe care le tineti aruncate prin sertare ca nu va servesc la nimic, in tara voastra.
Enervati-va! E dreptul vostru! Dar daca starea pe care v-am creat-o se incheie cu o tigara in fata televizorului, cu injuraturi la adresa mea si a conducatorilor, n-am facut nimic.
Eu asa vad ca reactioneaza intelectualitatea romaneasca. Urla importiva manelelor, a OTV-izarii Romaniei, tipa ca are un presedinte incult, betiv, arata cu degetul incompetenta unui Guvern mutilat de interese de gasca, dar nu face nimic concret. Vorbele astea le auzim de 20 de ani. Dar unde-s oamenii capabili dintre noi? De ce nu se vad?
Ridicati-va, aratati-va, scrieti-va solutiile pe toti peretii, demonstrati-ne ca puteti schimba lucrurile. Haideti sa oprim dezastrul!
Spania, tara in care ma aflu temporar si nu definitiv, a avut aceleasi probleme. Dictatura lui Franco a lasat-o saraca, sleita, la limita. Peste 3 milioane de spanioli buni de munca au plecat la cules de fructe, au lucrat in constructii in tarile dezvoltate ale Europei: Elvetia, Anglia, Germania, Franta. Multi dintre ei au emigrat definitiv in Statele Unite sau oriunde au castigat mai bine decat acasa. Dar si mai multi s-au intors. La fel ca si romanii, au trimis bani in tara, si-au construit case, si-au intretinut familii. E adevarat migratia spaniolilor se petrecea in anii ’70, ’80, cu vreo doua decenii inaintea noastra. Iar integrarea Spaniei in Uniunea Europeana a avut loc in 1986. Si inca este tara care absoarbe cele mai multe fonduri europene. Iar investitiile se vad cu ochiul liber: infrastructura moderna, autostrazi care leaga tara de la sud la nord, de la est la vest, strazi si bulevarde largi si aerisite, retele terestre legate cu retele subterane si aeriene, toate intr-un plan national de modernizare, care pare ca nu se mai incheie, ci dimpotriva evolueaza, de la un an la altul. Si daca ai infrastructura, ai economie. Iar agricultura si turismul sunt infloritoare. Agricultura e finantata desigur din fonduri europene. Iar Spania are intelegeri la nivel inalt pentru desfacerea produselor sale pe pietele externe. Despre turism ce-as putea sa mai zic? Pe perioada de criza turismul spaniol infloreste. Cum? Prin promotii de neimaginat. Pentru ca agentii spanioli de turism gandesc in perspectiva: decat sa disparem ca destinatie turistica, mai bine pierdem bani acum.
Nu spun ca Spania nu are hotii ei. Ca politicienii lor sunt drepti, buni si cu gandul numai la popor. Departe de mine gandul asta. Dar se vede ca indiferent cum si cat fura, fac ceva pentru tara lor. Iar oamenii, fie ca au studii medii sau sunt intelectuali, au pus umarul din greu la reconstruirea Spaniei. Si de vreo 10-15 ani la asta lucreaza si romanii. Sunt cartiere intregi proiectate de romani, case si blocuri ridicate exclusiv de muncitori de la noi, sunt strazi, autostrazi, drumuri nationale sapate, asfaltate de confratii nostri. Femeile noastre foste profesoare, invatatoare, secretare le curata casele, le ingrijesc copiii. Sute de mii de romani le culeg in fiecare an fructele si legumele. Am vazut echipe de 40-50 de tigani (tigani am zis, cu fuste lungi si mustati rasucite) culegand la struguri. I-am filmat si i-am aratat la televizor, inca de prin 2003. Noi n-am reusit sa-i punem la munca, nu i-am mobilizat. Dar ei ii folosesc. Si nu le fura nici strugurii de pe camp, nici ceasurile de la mana. Ca si printre ei sunt oameni.
Prin 2007, responsabilii din Ministerul Muncii de la ei imi marturiseau ca romanii alaturi de alti emigranti le-au salvat sistemul asigurarilor sociale. Suna pompos? Nu e. Eu as zice nu ca emigrantii le-au salvat bugetul de pensii de la colaps, ci ca guvernantii spanioli au fost destul de destepti incat sa-i foloseasca. Au crescut amenzile pentru munca la negru, au aplicat sanctiuni care aproape i-au falimentat pe patronii care-si doreau sa insele statul. Teama a culminat cu incadrarea legala a emigrantilor. Iar asta a adus bani la bugetul asigurarilor sociale. Bani multi. Cifrele le gasiti aici. Dar si siguranta pentru romanii nostri care muncesc in peninsula. Acum, in criza, multi dintre ei sunt in somaj: in agricultura 700 de euro/lunar, daca ai muncit cel putin 6 luni. In rest, de la peste 800 de euro pe luna in sus.
Asa ca d-le presedinte, lasa vorbele mari: “Le multumesc romanilor care se chinuiesc sa munceasca in strainatate si sa trimita bani in tara. Va dati seama ce ar insemna ca in loc sa trimita bani in tara sa vina in Romania si sa ceara ajutor social? “
Stiai la fel de bine ca mine, inca de cand ai ajuns la Cotroceni cum sta treaba cu romanii din strainatate. Cat de mult conteaza pentru tarile in care muncesc, cat sprijina sistemele de asigurari sociale ale tarilor in care au emigrat. Chiar eu m-am chinuit si ti-am trimis cifre, imagini, asa ca un ziarist tembel ce ma aflu. Credeam ca presedintele nou ales si autointitulat “presedintele tuturor romanilor” gandeste in perspectiva. Nu sta cu mainile in san sa priveasca cum ii pleaca din tara tinerii, oamenii apti de munca, destoinici. Ce nu era logic? Daca nu ai forta de munca, nu ai contributii la bugetul de asigurari sociale, deci falimentul devine iminent!!!
Ah, si am un mesaj pentru statisticieni: nu mai dati cifre penibile cu somajul din Romania. Va tot comparati cu alte state si uitati intentionat ca forta de munca romaneasca e afara. Cateva milioane de romani apti de munca lucreaza in Italia, Spania, Grecia, Germania, Franta, Cipru, Canada. In tara sunt copiii, pensionarii, bugetarii si doar 3 milioane de angajati, care contribuie la sistem. Deci, ce calculati voi acolo, mai specialistilor? E ca si cand ati numara ouale dintr-o ferma in care nu mai exista gaini.
Si d-le presedinte fost capitan de vas, cum ti-ai fi salvat tu nava pe furtuna, daca nu aveai echipaj, daca-ti plecau marinarii pe alte vapoare?
Scandalul reducerii salariilor, a pensiilor, a indemnizatiilor depaseste granitele Romaniei.
Indiferent daca este sau nu un mesaj electoral, declaratia directorului FMI, Dominique Strauss-Kahn arata clar un lucru: Puterea actuala a gresit! A luat decizia taierii in carne vie, a gasit solutia imediata de infometare a populatiei, pentru salvarea corabiei aflate deja in deriva.
Iar greseala Puterii actuale a fost aruncata in spatele FMI. Miile de comunicatori care deservesc Puterea si-au dovedit astfel incompetenta. FMI-ul s-a infuriat si a ripostat.
Argumentele mele:
1. Nicio banca nu te obliga sa te imprumuti de bani. Iti impune doar conditiile finantarii.
2. Niciun organism strain nu poate sa-ti faca tie politica interna. Cu atat mai putin, un organism financiar. Deciziile le ia Guvernul. Executivul devine astfel singurul responsabil.
3. Anul trecut conducatorii nostri (aceiasi de azi) se laudau ca banii de la FMI nu vor fi folositi pentru plata salariilor si pensiilor. Acum se plang ca nu le ajung nici pentru asta.
4. Sunt de acord cu mentinerea impozitarii la cotele actuale si inteleg ca majorarea TVA-ului si a cotei unice ar insemna dezastru (desi nu sunt economist).
5. Nu sunt de acord sa taiem din pensii, cu riscul vietii parintilor nostri
6. Nu sunt de acord sa taiem salariile nediferentiat
7. Nu sunt de acord cu cheltuielile aberante pe care le fac ministrii si primarii PDL in investitii absolut inutile, pe vreme de criza: sali de sport, teren de golf, portal e-romania, reabilitari de strazi (reabilitate in fiecare an)….
8. Nu sunt de acord cu aruncatul pisicii, cu dat vina pe trecutul liberal sau psd-ist. E jenant! Basescu e la putere de 20 de ani, in guverne, la primarie, la Cotroceni. Daca a fost tot timpul acolo, de ce nu a oprit risipa?
9. Putin imi pasa ca-si reduc cheltuielile cu convorbirile telefonice sau deplasarile externe, atat timp cat isi cresc comisioanele la contractele cu statul, iar achizitiile publice se fac asa cum se fac.
10. Ajutoarele sociale pe care le promit devin mita electorala. Oamenii ar trebui sa refuze sa se lase ajutati. Sa ceara sa fie remunerati corect pentru munca depusa azi, sau ieri (in cazul pensionarilor).
Daca aveti pareri, completati acest post! Lista nemultumirilor ramane deschisa…
Si ce daca mai e mult pana la ziua lui Traian Basescu? Uite e primavara si-mi vine sa-i spun la multi ani. Mai ales acum, cand lipsa lui de pe ecrane alimenteaza speculatiile despre boala prezidentiala. Ii doresc sa fie sanatos, ca oricarei fiinte de pe aceasta planeta. Sa invete sa zambeasca, sa se bucure de fetele lui, sa sofeze-ca ii place, sa navigheze-ca e pasiunea lui, sa traiasca!!!
Azinoapte am avut un vis prezidential si m-am trezit brusc. M-a cam uimit prezenta Basescului in subconstientul meu. Mi-am fixat ochii in tavan si mi-am permis sa-mi amintesc experientele mele notabile cu acest mare personaj al Romaniei.
Prima confruntare a fost pe vremea cand era ministrul transporturilor, iar eu ziarist agitat la Antena 1, prin 99, cred. Grevistii de la CFR ii blocasera sinele de tren, astfel ca nicio garnitura nu iesea din Gara de Nord. Am urcat cu un sindicalist la el in birou. Se juca la calculator, cu picioarele pe masa. „Ce facem, d-le ministru”, a intrebat politicos liderul sindical. „Ce vrei ma? Da-i in p…mea”, a raspuns ministrul. Am inghitit in sec si nu am relatat la TV. Nu mi se parea o stire, am alte valori. Mi-am vazut de transmisii. Pe la miezul noptii a venit si ministrul la gara, sa vorbeasca cu grevistii. Obositi, suparati, unii poate ametiti de nesomn sau de bautura, au refuzat sa-l asculte. Asta am spus la televizor, ca mi se parea o stire ca ministrul nu mai poate negocia cu amaratii aia. S-a ofuscat tare. A sunat la directorul meu si l-a amenintat sa ma scoata de pe domeniu. „Ca ce?”, i-a raspuns cu tupeu ocrotitorul meu, „ Ca nu mai intra in minister”. „Bine!”, i s-a raspuns. 3 luni Antena 1 nu a transmis nimic de la Ministerul Transporturilor, pana intr-o zi cand m-am intalnit intamplator cu Basescu si mi-a cerut scuze. Interpretase gresit.
Cel de-al doilea show Basescu-Nadina a fost mult mai dur si a fost inregistrat si transmis integral de „televiziunea poporului” (OTV), spre stupefactia sefilor mei de la Antena 1. Era Primar General. Si avea dusmani. Multi. Unul dintre ei mi-a pus in brate un dosar (ca asa se obtin probele, sa nu mintim publicul ca dibuim noi prin dulapuri dupa „scheleti”, vorba lui Oprescu). L-am citit, l-am studiat cu specialisti. Era groasa. O daduse in bara, dpdv legal. Mi-am filmat ilustratia, mi-am adunat declaratiile si am trimis o echipa dupa d-lui pentru replica. Era plecat in tara cu PD-ul. Am difuzat un material rotund, cu declaratiile tuturor partilor implicate. A doua zi am fost chemata la Primarie sa mi se explice. Doua doamne, ale caror nume nu le-am retinut, mi-au povestit in ce fel s-a facut acordarea acelui titlu de proprietate (nu intru in amanunte), cum ca s-a gresit numarul imobilului. Explicatie pentru prosti, ca buildingul cu pricina era la doi pasi de Primarie. Cu replica „nu am venit aici sa ne serviti dude” m-am ridicat si mi-am vazut de treaba. Dar Basescu nu se linistise. Cand s-a intors la Bucuresti, si-a pus omul sa ma sune si m-a chemat la Primarie, la conferinta d-lui de presa (eu nu aveam acest domeniu, in mod normal mergea un alt coleg). Ma invitase la executia publica. E coleric asa ca de cum am intrat pe usa mi s-a adresat „d-ra Nadina Nedelea, d-ra excitata de la Antena 1, cea care a servit masa la Ambasador este?”. M-am uitat in stanga, in dreapta, colegii se hlizeau la glumele lui…Credeti ca am rezistat? EGO-ul meu de ziarista cinstita a ripostat dur: „D-le Primar, sunt aici, nu ma vedeti?” (aluzie stiti voi la ce). „Ah si iertati-ma, doriti sa repetati intrebarea, operatorul meu nu deschisese camera.” Si a repetat, ca-i place jocul. Si am continuat, ca si mie imi place. „D-le Primar, va dau in judecata pentru defaimarea imaginii publice. Dvs. sunteti mare si puternic, eu mica si saraca si nu-mi strica banii dvs.” S-a uitat lung la mine… o ora mi s-a adresat cu explicatii despre greseala colegilor lui, cu demonstratii la harta. Nu avea argumente. Gresise si gata! Eu nu am mai pus nicio intrebare, nu mai aveam ce sa aflu. La final insa, in soapta mi s-a adresat din nou: „d-ra Nadina, imi cer scuze pentru gluma facuta adineauri. Sunteti singura ziarista care mi-a cerut punctul de vedere pe acest subiect, inainte sa-l difuzeze.” Era randul meu sa ma uit lung. Si am zis „ d-le Primar, ma jigniti public si va cereti scuze in particular?” I-a placut. I-a oprit pe ziaristi si a repetat. Am plecat. Pe scari m-a sunat pe mobil. „ha, ha, d-ra Nadina mergem sa servim masa impreuna? ha, ha”. Am raspuns „ ha, ha, multumesc d-le Primar, dar nu servesc dude. Aveti doua intrebari, va raspund acum. Nu va dau in judecata, nu am timp de prostii. Si nu imi divulg sursele. Asa ca haideti sa nu ne consumam timpul degeaba.” I-am facut o stire de 30 de secunde si mi-am vazut de viata. Pana seara tarziu, cand directorul Antenei 1 mi-a cerut explicatii. M-am inarmat cu dosarul meu beton si i le-am dat. Basescu il sunase si ii ceruse sa ma linisteasca si sa afle sursele. Nu i le-am spus.
Intamplarea nu a avut urmari neplacute. Pe vremea mea ziaristul cu atitudine era respectat. Poate va e greu sa va imaginati, dar si Basescu asta pe care il vedeti voi poate aprecia cinstea si „oamenii cu cojones”. Dupa incident, de cate ori ne-am vazut, m-a salutat cu sarut-mana, cu privirea fixata, cu respect afisat. Se poate! Deci, de ce v-as purta pica d-le Basescu? Orice sut in fund e un pas inainte!
Boc, fa-te ca lucrezi! Da-le ziaristilor paine, adica stiri de tocat. Azi despre alocatii, maine despre impozitarea pensiilor, poimaine despre someri. Intre timp echipa de negociatori a PDL este in actiune. Se repeta istoria de acum 5 ani, cu PNL.
Grupul de independenti extrasi din PSD se va numi oare PDS (pe modelul PLD)? Si dupa uniunea cu PD cum? Va fi o noua formatiune de dreapta, prin centru, spre stanga??? Partidul RUPE-TOT?
Cristian Diaconescu este cineva. Fost ministru de externe, psdist echilibrat, pretuit in partid si in afara. Plecarea lui Cristian Diaconescu lasa urme adanci pe fata PSD, indiferent de declaratiile de regret pe care Ponta si Iliescu le fac la cald.
„Am ajuns de rasul lumii” era expresia franchetii cu care Diaconescu recunostea public, in fata a 1700 de colegi de partid, problemele de imagine ale PSD. Primul discurs adevarat al acestui politician. Un discurs pe care Diaconescu il traia, il spunea din suflet, nu din minte. Era clar ca nu era un discurs scris de consultantii de imagine ai partidului, ci unul dureros, simtit pe propria piele.
Ii dau o sansa lui Ponta, am spus-o inainte sa fie ales presedinte PSD. Recunosc ca are extrem de mult de lucru in partid si cu el insusi. Face greseala dupa greseala, pe imagine coboara nu urca, discursul de la Congres a fost foarte slab, alocutiunea de dupa alegerea in functia de presedinte a fost lipsita de stralucire, iar iesirea de azi nu m-a dat deloc pe spate. Apelul lui de acum cateva ore „Cristi, sper ca decizia este revocabila” este aproape penibil. Si mai penibil este insa ca Diaconescu nu-i raspunde la telefon.
Doua lucruri imi par foarte grave:
Nu au stiut cat de valoros este Cristian Diaconescu inainte sa-si dea demisia?
Cat de tare uraste Criastian Diaconescu partidul, daca depune o adeziune scrisa la Grupul Independentilor, dar colegilor din PSD nu le raspunde la telefon?
Recunosc inca odata ca din punct de vedere politic, nu-mi pasa deloc de migratia lui X sau lui Y, catre partidul aflat la putere. Dar ca om de imagine imi este greu sa ma stapanesc, sa nu arat lucrurile care se vad cu ochiul liber. Ce nu pot sa inteleg este de ce nu le vad ei? De ce nu se opun manipularii pdliste? Sunt depasiti? Se imbata cu apa rece? Ne indreptam in ritm accelerat catre partidul unic? Dupa cum se prefigureaza azi clasa politica, partidul lui Basescu va avea majoritate la alegerile urmatoare, indiferent cate masuri nepopuliste va lua in urmatorii doi ani.
Iar asta nu e bine pentru noi cetatenii. Fara o opozitie reala, nu este democratie!
Opinii emigranti