Surghiuniti de saracie, 3-4 milioane de romani au plecat din tara lor.

Romanul care crede in puterea banului este acum un strain intr-o civilizatie noua, care nu-l iubeste, dar il accepta. Pentru ca face treaba care occidentalului nu-i mai place, sau la care nu se pricepe. Romanul nostru culege capsuni sau conduce avioane, ridica zgarie nori, repara masini sau construieste case, gandeste softuri cu ajutorul carora altii conduc lumea. Cu siguranta munceste din greu, cu plata la ora, pentru bani de care nu se mai bucura, ca nu are cu cine. Familia i-a ramas in tara, prieteni si-ar face dar nu prea are timp. Si viata trece si el are, uite, o masina cu care merge la serviciu, o casa pe care i-o construiesc altii in Romania… si copiii. Copiii carora le trimite bani sa creasca in conditii civilizate, dar pe care ii vede o data, de doua ori pe an, vara sau iarna, depinde de domeniul in care lucreaza. Ce mai compromis a facut el cu viata asta!

Exista insa si o alta fata a emigrantului. Romanul care a devenit „international”. Omul care poate trai oriunde, care nu se leaga de glia natala, isi ia familia cu el si se integreaza frumos in noua civilizatie. Ii invata bine limba, ii citeste istoria si se bucura de cultura poporului care l-a adoptat. Omul asta insa nu mai e al Romaniei. S-a deromanizat. Copiii lui nu mai citesc amintirile lui Creanga, ci adorm cu ispravile lui Don Quijote de la Mancha.
Asta e, in realitate, marea pierdere a tarii noastre. Pe care politicienii care ne conduc se incapataneaza sa nu o observe. Dau cifre incurajatoare despre sporul populatiei, dar uita ca desi inregistrati in Romania, mii de copii ni se nasc, anual, in tari straine. Traiesc si invata acolo. Si sunt pierduti definitiv pentru tara noastra.

Am trait aproape un an in Spania. Am cutreierat-o de la Rasarit, la Apus, de la Nord, la Sud. I-am filmat pe ai nostri cand mancau, cand dormeau, i-am insotit la munca pe camp, la abator, in zbor pe curse internationale, i-am imortalizat rugandu-se in bisericile ortodoxe ridicate de straini, special pentru ei. I-am vazut trimitandu-si copiii la cursuri de limba romana. Asa, ca sa nu uite.
Si pentru ca ii cunosc, va spun ca pe romanul din strainatate ar trebui doar sa-l intelegem. A ales pentru binele lui. Ar trebui sa ne bucuram. Daca nu pentru el, ca o duce mai bine, macar pentru noi. Romanul ala, care munceste din greu afara, echilibreaza de foarte multi ani balanta economica a Romaniei. Ajuta tara asta sa se dezvolte si nu primeste nimic in schimb. Statisticile oficiale arata ca romanii din strainatate trimit in tara 7 miliarde de euro, anual.

Cu ce drept tipam noi acum la romanii din strainatate pentru cele cateva zeci de mii de voturi, pe care le-au dat ei (sau nu?) la prezidentiale? Ce inseamna pe langa cele 5 milioane, din tara?
Specific romaneste: ” Vedem paiul din ochiul altuia, nu barna din ochiul nostru.”

Anunțuri