Traiesc din comunicare. Sunt specialist in a gasi ce-i mai bun intr-un om si a le arata si altora. In a-l invata ca faptele vorbesc. In a pune vorbe in gura colaboratorilor mei, atunci cand trebuie si in felul in care ceilalti pot intelege.

Meseria asta de consultant in comunicare nu e nici mai buna, nici mai rea ca altele. Mi se potriveste mie. O iau foarte in serios. Ma conectez total la clientul meu si nu-i permit sa faca nicio miscare de imagine, pe care eu insami nu as face-o. Fac PR, si nu advertising.
Dupa ce cunosc bine personajul si tintele pe care si le-a propus, trec in partea cealalta, a publicului caruia i se adreseaza. Daca posibila audienta a proiectului meu este slaba, atunci fac ceea ce putini isi permit. Cu orice risc, imi avertizez clientul, ca merge pe un drum gresit. Sunt foarte mari sanse ca EGO-ul lui sa se interpuna intre mine si personajul pe care il consiliez. Si relatia sa nu functioneze. Dar sunt si mai dese cazurile in care partenerul imi asculta argumentele si schimbam impreuna strategia.

Poti fi genial, poti fi bun si drept, daca nu stii sa te vinzi, sa te arati celor pe care-i vizezi, ramai doar un tablou, la tine pe perete.

Am o parere proasta despre cum se prezinta politicianul de azi. Iar despre promovarea de partid, nici nu am cuvinte. Ce pot spune eu mai mult decat simtiti voi, cetatenii?! Realitatea este ca v-au pierdut. Ca politicienii „papagali de partid” pe care i-au creat nu mai au nicio legatura cu voi, adica cu alegatorii. Tinerii politicieni (neatinsi de suspiciuni de coruptie) recita la nesfarsit aceleasi fraze sterpe, despre ideologii si doctrine, despre sigle si statute de functionare, despre proiecte pentru o Romanie corecta, de bun simt, care proiecte, se vede cu ochiul liber, nu vi se adreseaza, sunt doar pura teorie, pe hartie. Ei sunt ciripitorii scosi la rampa in preajma alegerilor. Sunt oamenii de lobby, care creeaza aura din jurul seniorului impus.

Esantionul doi il reprezinta liderii de provincie. Ei sunt motorasele locale. Ies in conferinte saptamanale de presa si aduc elogii mai-marilor, de la Bucuresti. Iar cand zeii le calca pragul, ii asteapta cu paine si sare, pe covorul rosu.

In arena insa, intra numai greii. Cine s-a calificat in Liga campionilor are multe si serioase arme. Are experienta invinsului si a invingatorului. Are dusmani nenumarati si prieteni, pe care ii banuieste de tradare. Vorba lui Coelho „Invingatorul este intotdeauna singur”. Cine joaca in Liga campionilor nu mai crede in sloganul national „dormi linistit, cineva vegheaza pentru tine”. Numai prostii fac de doua ori aceeasi greseala.

Anunțuri