Aseara am fost in Beligania. Pe taramul sfant si miraculos al lui Radu Beligan. In Terra Mirabilis, oaza pe care si-a creat-o artistul, pentru a se impaca cu propria soarta. Ne-a impartasit succese si neimpliniri, iubiri si tradari, povesti despre oameni minunati pe care nu i-a uitat. Ne-a primit in casa, in inima lui.
Ne-a povestit despre noi, prin el.
Ne-a dat un sfat intelept, de om incercat: iubiti-va! Si ne-a facut o declaratie de dragoste, fara egal.
Am primit-o cu inima sfasiata. Eu si cateva sute de oameni, care nu respiram, de teama ca am putea pierde o virgula … spusa sau transmisa prin gesturi, prin atitudine, printr-o privire, de Maestru.
Ce bogata ma simt azi, dupa intalnirea cu el!

„Singurul lucru care ne ingaduie sa privim fara dezgust lumea in care traim este frumusetea cu care anumiti oameni o creeaza, din timp in timp, pornind de la haos: tablourile pe care le picteaza, muzica pe care o compun, cartile pe care le scriu, si viata pe care o traiesc. Dintre toate operele, cea mai frumoasa este o viata bine traita. As zice chiar ca este opera de arta prin excelenta.” (Radu Beligan in „Note de insomniac”)

PS: sunt implicata intr-un proiect extraordinar: Gala teatrului tanar. Iubesc teatrul si i-am admirat pe actori, de mic copil. Azi insa, la 37 de ani, sufletul meu primeste altfel aceasta minune. Cu bucuria regasirii…

Anunțuri