Teatrul este oglinda societatii, spunea candva un mare actor. Ar fi bine, frumos si tare optimist sa fie asa.

Am vazut jucand vreo suta de tineri actori, in doua zile, in concursul de la Nottara. Cu pasiune, cu talent, cu emotie. Cu dragoste. Pentru meseria pe care o iubesc inainte sa o aiba, cu adevarat.

I-am vazut coborand timizi scarile cu obiectele de decor in brate, alergand spre scena care li s-a pus la dispozitie pentru o ora, cu scaune, cu mese, corturi, lumanari, plase de pescuit si altele…Impiedicandu-se, pravalindu-se unii peste altii, in graba de a-si pregati lumina, de a-si aranja o palarie pe crestetul capului. Le-am vazut obrajii incinsi de emotia concursului inainte de spectacol si ochii luminosi de dupa reprezentatie. Mari si luminosi. Fete fericite, de copii optimisti. Tineri care cred in visul lor. In visul lor atat de frumos pentru noi, acela de a ne incanta sufletele, de a ne linisti mintea.

Nu am cuvinte sa exprim ceea ce s-a intamplat pe scena. Daca teatrul ar fi oglinda societatii, atunci Romania ar avea sansa renasterii, transformarii in bine, in bun, in curat. Am simtit tandrete, dragoste, pasiune, in dans, in pantomima, in vorbe…

Am vazut tineri luminosi si frumosi, patimasi. Si parca, dupa ce i-am vazut imi vine sa spun “Viitorul suna bine!”. Macar acolo, pe scena, daca nu in viata noastra, a tuturor.


Sunt mandra de Gala teatrului tanar. De sansa care le-a fost data acestor tineri.

Anunțuri