Draga mea Romanie,

Iti marturisesc cu tristete ca mi-am dorit sa plec si sa te uit. Dar te-am iubit mai mult de-afara. Si te-am simtit a mea, cu totul.

Am visat romaneste, mi-am cautat si gasit confratii pe toate strazile pe care am umblat. I-am filmat, le-am atins durerea si m-am luptat pentru ei.
Si m-am intors la tine, draga mea, ca mi se parea ca nu sunt eu, ca mi-am smuls radacinile si nu mai primesc seva binefacatoare. Si ca un pestisor ce-si regaseste oceanul m-am bucurat de tine, am inotat in primaverile tale, m-am lasat purtata pe valurile Dunarii si arsa la malul Marii Negre. Ti-am numarat culorile toamnei si am inotat in nametii de pe strazile Bucurestiului.

Si cu toata dragostea ce ti-o port, m-am straduit sa te plac asa cum esti. Sa-i accept si pe oamenii tai indobitociti de nevoi, de stres, de prea multa munca sau de ingamfare, inraiti de necunoastere, avizi de gratuitati si pomeni, naivi la fiecare 4 ani. Si ma tot pacalesc ca pot. Ca fiul meu trebuie sa creasca aici. Ca e bine sa citeasca in limba romana, sa iubeasca Amintirile lui Creanga, versurile lui Eminescu si sa se minuneze de basmele copilariei mele. Ca sa prinda radacini.

Fiul meu intra in toamna in clasa intai si ma gandesc daca nu cumva sunt o mama inconstienta. Pai daca tu, draga mea Romanie esti batrana, bolnava, cangrenata de la cap pana la unghia degetului mic, ce viata va avea aici fiul meu? El care a gustat buna-dispozitie a spaniolilor (cei mai longevivi cetateni ai lumii), care a trait punctualitatea nemtilor, eleganta si seriozitatea polonezilor, este capabil sa comunice cu turcii, cu grecii, de ce ar trebui sa inghita neputinta tarii mame?

Azi ne-ai ranit, pe timpul nostru. Ti-am dat cateva ore din viata, ca sa schimbam un pasaport. Din cauza ca, mafiotul asta care te gestioneaza, Statul roman isi calca in picioare proprii cetateni.

Poveste, pe scurt:

Ora 11, sediul din Pipera. Impozant. Pe bani multi. Zece ghisee. Dar nu fac pasapoarte in sistem de urgenta, ca nu au aparatura necesara. Deci, ghisee goale. Pe site-urile lor nu sunt informatii, iar la telefon, daca reusesti sa prinzi un functionar, te indruma, iata, gresit!

La poarta, traficanti de documente. Aproape ca te agresau verbal, dornici sa “te ajute”. Atentie! In usa Politiei, DRPCIV cum ii spune acum, iti propuneau in gura mare sa-ti faca contra-cost documentele pentru care platesti deja functionarii (din impozite si taxe).

Ora12,00, sediul din Nicolae Iorga. Ura, se fac pasapoarte temporare, sunt 4 ghisee pentru copii. Dar, GHINION. Cel putin o suta de parinti cu plozii dupa ei, intr-o incapere de 50 mp, maximum.

Cozi infernale. Aer irespirabil. Bebelusi sufocati de caldura, parinti isterizati de asteptare, copii galagiosi, epuizati.

Sunt aparate de aer conditionat, dar nu functioneaza. Raspunsul angajatului la solicitarea pornirii aparatelor: “nu putem doamna, ca se strica”.

Stam cu randul la coada, eu si tatal. Scoatem din cand in cand copilul la aer, in curte. Stupoare. Intr-o suta de mp, alte doua ghisee, alte cozi, alte zeci de oameni. 8 ghene de gunoi in curte, doua bude “ecologice” , aer viciat, la 33 de grade Celsius.


Si toate conditiile de care va spun, la preturi mai mari.

Ora 14,25. Ajungem la ghiseu, facem fotografia, semnam documentele.
Ora 16,30. Avem pasaport!

Suntem liberi, Romanie!
Plecam. Te lasam sa te vindeci! Poate de acolo ni se va face iarasi dor de tine. Ne ducem sa gandim limpede, din afara dezastrului, ce vrem sa facem cu viata noastra.

PS: Mesaj celor care spun “daca toti pleaca, cine mai lupta pentru tara?”. Stiti ce? Nu-mi mai pasa. Nu mai vreau sa lupt pe timpul si pe sanatatea mea. Vreau sa traiesc. Si atat!

FYI(for your information): la Mamaia o apa plata costa 6 lei. La chioscul sau terasa de pe plaja. Nu la bar, la restaurant de fite sau la hotel cu multe stele. In Spania e 50 de centi. La fel si in Bulgaria.

Anunțuri