Sunt o carte. Deschisa. Udata de versurile lui Chilian.

“Viata nu-i o curva
Lasa!…
Lasa-i sa-ti cunoasca inima
N-o zidi in piatra..
Lasa!
Lasa viata sa ajunga-n viata ta
Hai, lasa!
Nu fugi de lume
Lasa lumea-n lumea ta
Cu adevarat…
Cu adevarat nu au ce sa-ti ia
Nu au cum…

Stiu eu, cateodata
Chiar ajungi sa te saturi, de toate oglinzile lumii,
Cateodata chiar esti…

Stiu eu, cateodata
Chiar ajungi sa te saturi, de toate legile lumii,
Cateodata traiesti…

Stiu eu, cateodata
Chiar ajungi sa te saturi de toate dovezile lumii,
Cateodata chiar vezi…

Stiu eu, cateodata
Chiar ajungi sa te saturi, de toate credintele lumii,
Cateodata chiar crezi…

Stiu eu cateodata
Chiar ajungi sa te saturi de toate cuvintele lumii
Cateodata zidesti…

Stiu eu cateodata
Chiar ajungi sa te saturi de toate minunile lumii
Cateodata zambesti…

Stiu eu cateodata
Chiar ajungi sa te saturi de toate tacerile lumii
Un miracol chiar esti…

Stiu eu cateodata
Chiar ajungi sa te saturi de toate iubirile lumii
Cateodata iubesti. “
(Florin Chilian, Viata ca o curva)

Se spune ca cu cat daruiesti, cu atat primesti mai mult si ai mai mult de daruit. Si atunci de ce ma simt vlaguita?

Anunțuri