Hotnews are un proiect care-mi place mult „Think outside the box”, iar Marian Chiriac m-a invitat saptamana trecuta sa raspund unei provocari „Acolo sau aici, despre dilemele emigrarii”, vezi aici.

PS: Felicitari echipei spaniole de fotbal. Mare bucurie a adus aici, in peninsula. Dar si spaniolii au contribuit la asta. Au gandit ca niste campioni. Hiper-marketurile sunt pline cu produse inscriptionate, toate reclamele scrise sau TV au fost adaptate campionatului mondial, drapelul Spaniei a fluturat la aproape toate balcoanele, in fiecare zi. S-a vorbit si s-a gandit pozitiv. Asta au transmis in Univers, iar Universul i-a rasplatit. Iniesta a facut istorie in fotbal, iar entuziasmul si optimismul spaniolilor, in lume.

UP DATE:

Asta am trimis spre publicare catre Hotnews. A aparut aseara. „Acolo sau aici” a avut deja 50 de comentarii, iar la intrebarea „Ce preferati?” 82% dintre votanti au raspuns „Sa emigram” (adica 257 de votanti, din 313). Sunt pro-emigrare, dar asta nu inseamna ca imi pare bine. Mi se pare trist, extrem de dureros chiar ca suntem atat de dezamagiti.

De ce as emigra (in Spania)

Iubesc Romania! Dar nu o mai plac. Mi-a furat zambetul.
Detest maneaua, telenovelele si politica de mahala. Si mizeria din care Romania pare ca nu poate sa iasa. Ma doare cand vad oameni care iau de la gura confratilor lor. Sufar cand vecinul cu BMW-ul tunat sau politicianul cu zambet studiat trec in tromba pe langa un copil lihnit de foame si-i arunca, in scarba sau in scop electoral, un leu ori o ciocolata. Urasc neputinta in care se complac zeci, sute de mii de oameni in toata firea, care in loc sa impinga la vagoane, sa are si sa sadeasca ogorul, stau cu ochii mariti in televizor, preocupati de soarta caprei vecinului si nu de bunastarea lor. Sufar ca romanii nu mai au demnitate. Nu se mai raporteaza la ei insisi, la ceea ce reprezinta cu adevarat. Sunt ursuzi, incrancenati si rai. Si-au pierdut puterea de a se bucura impreuna. Refuz sa fac parte din generatia care-si ingroapa valorile si-si necinsteste eroii.
Imi place Spania. Mi-a redat zambetul si cheful de viata.
Pentru ca spaniolii lupta pentru bine si nu impotriva raului. Se pretuiesc. Ca persoane. Ca popor. Singura lor preocupare este aceea de a-si imbunatati viata.
Si-au primenit tara, i-au facut drumuri si case de 5 stele. Sunt civilizati si mereu atenti sa-i “educe” si pe cei mai rai. In loc sa reduca pensiile, statul spaniol prefera sa creasca numarul si cuantumul amenzilor, pentru orice. Mergi dezbracat in afara perimetrului plajei – platesti 300 de euro, scuipi sau urinezi pe strada – te costa intre 750 si 1500 de euro, depinde de locul in care te afli.
In caz de nevoie, contributiile anterioare la sistemul asigurarilor sociale, ii ajuta pe cetateni sa traiasca, nu doar sa supravietuiasca. Somajul reprezinta 70% din salariul de baza din ultimelele 6 luni, iar ajutorul de somaj este de peste 400 de euro pe luna. Iar antreprenorii spanioli sunt seriosi. Fratele meu si sotia lui au plecat anul asta in concediu pentru 30 de zile, fara teama ca si-ar putea pierde locurile de munca.
Imi place Spania pentru ca am cunoscut patroni cu zeci de angajati care munceau cot la cot cu ei, de dimineata pana seara. Pentru ca fiecare spaniol adult are propria masina, dar strazile sunt pline de autoturisme decente, necostisitoare. Pentru ca mancarea e de doua ori mai ieftina decat in Romania, iar salariul de 10 ori mai mare.
Pentru ca spaniolii iubesc viata, iar viata ii iubeste pe ei. Sunt cei mai longevivi locuitori ai Terrei.
Eu nu vreau masini tunate, casa de 1000 de mp, lanturi la maini sau la picioare. Imi doresc o viata frumoasa pentru fiul meu, o scoala care sa-l invete sa tina drumul drept, spitale care sa ne garanteze sanatatea, strazi pe care sa putem circula in siguranta. Si libertatea de a alege. Pentru ca, asa cum spune Maestrul Radu Beligan “dintre toate operele, cea mai frumoasa este o viata bine traita.”

Anunțuri