Romanul sufera de mania aratatului cu degetul. Vede tot timpul paiul din ochiul altuia si niciodata barna din ochiul lui. Este eminamente critic.

Sunt departe de casa si nu am deschis televizorul, desi unde ma aflu exista conexiune cu posturile romanesti. Am dat insa o privire azi pe ziare si agentii online. Stiam de ieri despre tragedia Madalinei Manole. Am fost uimita insa de audienta extraordinara pe care a facut-o aceasta stire: zeci de mii de cititori, zeci-sute de comentarii la fiecare articol. Nu, de departe Madalina nu a fost o vedeta atat de mare. Modul in care a ales sa plece v-a starnit interesul: SINUCIDEREA.

Sunt dezamagita de colegii de breasla, care s-au intrecut intre ei in a-mi arata sms-ul Madalinei de adio. Fiecare publicatie cu sms-ul ei. Alte vorbe, alt mesaj. Nu-i puteti ierta nici macar in moarte?

Uitati-va la penibilul asta, care se crede jurnalist, cum sare el pe sotul Madalinei Manole cu judecati de valoare, nu cu intrebari pertinente.

Iar cititorii/telespectatorii vostri sunt pe masura nedreptatilor pe care le faceti. Au intrat in polemica vis-a-vis de gestul Madalinei. A facut rau, a facut bine?

Cine esti sa arunci primul piatra? Cat de curat traiesti? Cat de frumos?

PS: Odihneste-te in pace, fata draga!

Anunțuri