O batranica priveste in zare. Fata-i este uscativa si brazdata de riduri adanci. Fruntea e incruntata. Pare trista si chinuita. Ai zice ca viata insasi ii lipseste…
Doar ochii-i sunt iscoditori, vii. Cu ei cauta. Departe. Cauta la chipurile copiilor pe care i-a lasat sa plece in lume, sa-si afle norocul.

Isi aminteste glasuri vioaie, tipete, rabufniri de bucurie, sau icneli inabusite de plans. De pe vremea cand ei se jucau in curtea din spatele casei, sub nucul cel falnic, care le tinea umbra. Revede fetele spoite de dude, sau mainile umflate de cotrobaitul prin urzici. Isi aude propriile vorbe de alint. Mintea ei reinvie cu jind surasul copiilor de dupa o portie buna de plans, sau ochii aprinsi de bucuria jocului si curati ca niste bobite de roua.

Dar ei nu mai sunt aici, cu ea. Si nici nu mai sunt copii. Sunt oameni mari, cu griji care i-au incovoiat si le-au incaruntit tamplele. Si nici nucul nu mai e falnic. E uscat pe jumatate. Si parca nici umbra nu mai face. A trecut viata prin el, prin ea, prin ei. Ea aici, singura si obosita, cu ograda din ce in ce mai pustie. Ieri era plina de copii, animale, pasari, flori, viata. Vecinii erau buni si rabdatori. Nu-i supara nici galagia din curte, nici mugetul din grajd. Azi, abia daca ii mai dau buna-ziua. Ce nevoie mai au ei de o batrana vlaguita?! Dar ea sta in poarta si-i saluta pe toti. Ii intreaba tematoare daca i-au vazut copiii, daca au auzit ceva despre ei. Ei raspund sec cu o fluturare a mainii, fii sanatoase femeie! Nu mai au timp sa se opreasca pentru o clipa de binete. Sunt grabiti. Dar batranica nu se supara, ii intreaba si maine. Ca ea are o grija: copiii. Ei or fi bine? Au mancat? Da’ nepotii au plecat la scoala? Si uite-asa, in fiecare zi, de dimineata pana seara, traieste cu gandul la ei, la nevoile lor zilnice, la bucuriile pe care ea nici nu le stie. Au chemat-o. Dar unde sa plece sarmana? Cui sa-i lase glia, nucul, via? In ce bagaj sa-si puna amintirile?

PS: Cata mocirla poti suporta mareata Romanie?

Pana cand ai sa stai ingenuncheata? Trezeste-te! Scutura-te bine si arunca gunoaiele de pe tine. Pune Oltul, Prutul si Dunarea sa te spele, sa te curate de circarii care ti s-au agatat de gat si te sufoca. Cheama-ti copiii acasa! Scoate-ti din adormire pruncii falosi si trimite-i sa lupte pentru tine, pentru bine. Intoarce-te la radacini, dar priveste cu incredere catre Soare.

Anunțuri