Cseke Atilla, ministrul de azi al sanatatii e declarat responsabil pentru colapsul sistemului sanitar romanesc. PENIBIL. Politicieni penibili. Pai “amaratul” asta nici nu s-a apucat bine de spagi. Abia invata mersul.

Dar voi, comisionarilor pe bani publici, ati indatorat tara pentru aparatura medicala pe care nu ati mai avut bani s-o instalati, ati facut afaceri cu firmele producatoare sau importatoare si ati cumparat cele mai scumpe medicamente din Uniunea Europeana, ati declansat campanii inutile pe bani publici, ati vaccinat populatia impotriva unor boli inchipuite numai de dragul onorariului. Iar astia mici, papagalii de partid, atentie! Aia mari de la voi au ingropat sistemul. L-au nimicit. Ca ei si familiile lor nu-si risca vietile aici, se trateaza prin tari straine si dezvoltate, pe bani grei.

Cadrelor medicale si auxiliare de la Giulesti le spun si eu cu amaraciune: RUSINE! Unde erati cand mocnea incendiul din sectia de terapie intensiva in care erau bebelusii? Nu va contest profesionalismul. Nu tuturor. Dar ma tem ca v-ati pierdut omenia. Daca nu-i asa, iesiti in fata spitalului si spuneti ce probleme sunt. Noi, mamele care am trecut pe acolo, le stim. Si va stim.

Astept directorul de spital care sa-mi spuna ca nu a acceptat compromisuri: cabluri electrice carpite, mancare injumatatita, ca nu s-a umilit de la o luna la alta ca sa plateasca facturile de intretinere. Sau ca nu stie ca in spitalul pe care-l conduce asistentele merg la pacienti cu lista: astea sunt medicamentele de care aveti nevoie, le gasiti la farmacia din colt, sau pe unde puteti.

1 iulie 2010: tatal meu ajunge la spital in stare foarte grava. Este pus in perfuzii. Peste cateva zeci de minute e transferat la un alt spital fara a fi anuntata familia. Descult, caci in goana urgentei a fost urcat pe targa fara pantofi in picioare. La spitalul la care a fost transferat asistenta vine dimineata cu cererea: recipientele pentru analizele de sange si ulterior, toate medicamentele necesare tratamentului. Am refuzat sa dau spaga, dar le-am cumparat recipiente de sange, pentru ca se gaseau intr-un singur loc in oras si mi-a fost mila de batranii, ca tatal meu, care erau in stare grava, in imposibilitatea de a se deplasa, dar primeau indemnul: cumparati-va ca nu va putem face analizele, deci nu prea stim de ce sa va tratam.

Tragedia de la Giulesti este de neacceptat. Pentru noi, ca popor. Este semnalul crunt ca Moartea se instaleaza rapid in Romania.

Se simte in praful de pe asfalt care-ti inegreste picioarele si-ti zoieste pantofii, in zambetele triste si strambe ale gurilor cu tot mai putini dinti, in mucegaiul care a cuprins cladirile din multe orase, in incrancenarea soferilor din traficul tot mai aglomerat pe drumuri din ce in ce mai stricate, in furia cu care ne privim rareori in ochi, in gesturile badarane ale casierelor care iti arunca mancarea pe banda, sau care se ratoiesc la tine ca ai indraznit sa le deranjezi sa-ti platesti facturile exorbitante la companiile monopol de gaze, apa ori electricitate. In disperarea cu care cautam vinovati, fara a privi o clipa la noi, in noi. Daca nu la ce am facut rau, macar la ce am facut bine.

Care e binele pe care l-ati facut azi? Cati aveti curajul sa raspundeti provocarii lui Mile Carpenisan?

Eu v-am scris voua. Asta m-a costat timp si suflet. Ma doare de fiecare data cand incerc sa trezesc constiinte adormite si primesc in schimb cititori. Si atat. Astept oamenii de actiune. Care sa ma caute si sa-mi spuna HAI! Oameni ca Raed Arafat. Care i-a mobilizat atat de bine pe salvatori.

Doctore, nu sunt mandra ca sunt romanca, sunt insa doar un strop mai optimista ca tu ti-ai implinit destinul in Romania. Intr-o tara care nu mai e capabila sa nasca eroi ca tine!

Anunțuri