Si m-am intors.

Si nu mor de bucurie ca sunt iarasi in Bucuresti. Am gasit aceleasi fete triste, aceiasi oameni care uita azi ce le-ai facut ieri, indiferent ca a fost de bine, sau de rau. Am reintalnit aceiasi soferi isterici si culmea, chiar in perioada de vacanta, aceeasi aglomeratie in trafic. M-a intampinat falnic blocul gri de vis-a-vis care mi-a aratat in ce tara sarmana, neajutorata si trista traiesc. Mi-am murdarit din nou picioarele in praful de pe strazi, m-am inghiontit cu oamenii care te imping de-a dreptul sa-si faca loc pe trotuar, in goana catre nicaieri. Mi-am platit facturile exagerate la companiile monopol de stat, care mi-au incasat curent electric neconsumat (ca doua luni a fost casa inchisa), iar la reactualizare, in loc sa-mi dea banii inapoi, mi-au pus cateva zeci de lei, in plus.

M-am intors la Statul care-si omoara copiii in Maternitate, la oamenii care-si cumpara medicamente in rate. Azi am auzit un apel disperat: “Alo, 112, luati-mi copiii ca nu am ce sa le mai dau de mancare”, striga un barbat din Vaslui. Dar, cei care ne conduc si ar trebui sa aiba grija de acesti sarmani, nu aud. Se joaca de-a Guvernul si asteapta indicatii de la tatuca, in timp ce sug sangele copiilor nostri si sufla vant de moarte peste batranii Romaniei. Iar Opozitia, plimba motiunea si suspendarea prin concedii in tari indepartate si afiseaza interesul national numai la televizor. Mogulii de presa, in pragul falimentului, se uita cu ciuda catre cel pe care l-au facut si i-a distrus. Iar ziaristii, aia putini care au mai ramas drepti, sunt in stare de soc. Patronii, cu mici exceptii, i-au abandonat, fara carti de munca, cu conturile goale, cu facturi neachitate, cu copiii nepregatiti de scoala. Drepturile de autor sunt o “afacere” la limita legii, care-i plimba zile in sir pe la ghisee, pe salarii mult diminuate.

M-am intors pentru ca fiul meu are un program foarte clar din toamna: incepe primul an de scoala! Si are o invatatoare adorabila, pe care o cunoastem deja, Rose Luca, o fata buna care lupta pentru copiii ei. Si nu-i pot intrerupe brutal placerea de a juca, pe scena. Piesa in care are si el un rol mititel se reia in aceasta stagiune, la Teatrul National.

Asta nu inseamna insa ca-mi doresc sa raman. Vreau doar sa-i fac lui calea mai usoara in descoperirea tainelor invataturii. Intre timp, ii voi lua cursuri intensive de limbi straine, ca sa-l pot transfera la orice scoala, in strainatate. Cand vom hotari! De acolo, voi avea sigur mai multa energie sa lupt pentru tara mea, minunata mea Romanie. Cea de la cetatea Sarmizegetusa, din locul sfant al dacilor, din locurile indepartate unde nu ajunge usor picior de raufacator, gropar de tara si de neam.

Anunțuri