Imi pare rau pentru noi, ca popor, ca suntem parte a acestor intamplari penibile. Pentru colegii mei ziaristi, din redactia Realitatea TV, sau din altele, la fel de afectate de criza economica si de ura prezidentiala. Cei mai multi sunt oameni normali, cu salarii mici, cu rate la banci si copii de crescut.

Cine a spus ca America este tara tuturor posibilitatilor, s-a inselat. Romania este un izvor nesecat. De orice: talharii, hotii, spagi, afaceri oneroase cu statul, cu admistratiile locale, jecmanirea la propriu a populatiei, a celor mai amarati. Si afisarea cu tupeu a averilor. Pe principiul “prostul nu e prost destul, daca nu e si fudul”. Iar noi suntem un popor las, campion la inghitit, slab, impotent. Pai cum altfel sa ma judec, sa ne judec, daca stam toti cu ochii beliti la televizor, in loc sa ne aparam drepturile?! Asistam la show dupa show, iesim pe strada sau la cafenea, la bodega din colt sau la “impinge tava” de la serviciu, ne plangem unii altora ca ne-au taiat salariile, ca au marit TVA-ul, ca se iau masuri impotriva sanatatii noastre, a educatiei copiilor nostri, dar nu facem nimic. Nu reactionam. Ei ataca si noi intindem si celalalt obraz.

O sa incep cu mine. Sunt un cetatean neputincios. Si mi-e rusine cu asta!

Ieri am incalcat o regula de circulatie. Nu am afectat traficul, nu am deranjat pe nimeni, dar am gresit in fata legii. In loc sa intorc in rond, am taiat un bulevard. Politistii m-au vazut. M-au urmarit cu o masina, m-au tras pe dreapta, s-au uitat cu atentie la toate documentele mele, au pus pixul pe hartie si m-au amenintat cu ridicarea permisului. Mi-am recunoscut greseala, am cerut ingaduinta si solutii. Ei s-au uitat fix in ochii mei si m-au trimis cu talonul la masina sa pun cinstea. Eu m-am inrosit de rusinea lor, dar m-am conformat.

Azi am parcat pe un bulevard cu locuri trasate pe partea dreapta. In spatele a vreo 10 autoturisme. Am intrat intr-o cladire, am stat vreo 2-3 ore, iar cand am iesit nu mai aveam masina. Am ajuns la firma de ridicari auto (sau cum s-o numi) si am fost anuntata sfatos de un politist ca am parcat aproape de intersectie. Am ramas muta. Nu era niciun semn de parcare interzisa. Bulevardul se intersecta cu o alee de 10 metri care ducea in spatele blocului. Ce intersectie, intreb? Pai si aia se pune, zice omul in uniforma. Pai daca se pune, se pune, zic si ma conformez. Imi iau amenda de Politie, cu 3 puncte ridicate si ies pe hol. Nu incerc sa mituiesc politistul. Nici nu ma uit de sus la el. Fac insa o smecherie tipic romaneasca si sun un prieten. Sa ma scape de enormitatea de factura de ridicare a masinii: 670 de lei, cat un salariu de functionar. Mi se face o reducere. Sunt multumita. Platesc pe loc si ies afara zambind. Nu ma bucur ca mi-au luat banii cu japca, sau ca le-am platit doar o treime din factura. Sunt doar multumita de mine ca nu ma mai las afectata. Iau intamplarea ca pe o lectie si imi vad mai departe de viata.

Acum stau si ma intreb. Care viata? Asta de cetatean haituit? Am pus cele doua intamplari, in ordinea care au avut loc si detaliat, pentru ca sunt un om cinstit si corect si va invit sa ma judecati, pe fapte. Nu va mint si nu ma mint. Sunt suparata pe mine, din cauza ca m-am isterizat in traficul infernal din Bucuresti intr-atat incat am incalcat regulile de circulatie. Si propriile principii. In strainatate, nu mi-as fi permis. Acolo politistul nu m-ar fi iertat. M-ar fi sanctionat. Cu siguranta insa ar fi fost extrem de politicos. Stiu din experienta. Dar a doua intamplare, cand ei mi-au luat degeaba banii din cont, ma face sa ma indoiesc ca oamenii cinstiti vor supravietui in Romania. Vor fi transformati sau inghititi de sistem?

Anunțuri