Eu

Cine sunt: nu stiu. Caut. Uneori cred ca sunt un copac. Cu radacinile infipte adanc in pamant si cu coroana ahtiata dupa Soare.

Ce stiu despre mine: sunt OM. Integru. Rebel. Liber. Femeie. Romantica. Sensibila si puternica deopotriva. Adevarata.

Ce vreau sa fiu: sanatoasa. Visatoare. Independenta.

Ce cred ca e important in viata: sa-ti traiesti propriul destin, misiunea care ti-a fost incredintata. Deseori sfarsim prin a ne incarca cu preocupari inutile care ne distrug visul.

Ce am facut: un copil (Rares, 7 ani), presa 10 ani (1996-2006), PR, consultanta imagine 4 ani (2006-2010).

Ce ma face fericita (personal): zambetul copilului meu, privirea lui cand se uita tinta in ochii mei si imi raspunde „love you , too”.

Ce ma face fericita (profesional): drumul spre reusita si multumirea clientului, cand proiectul s-a incheiat cu succes.

Exemple de neuitat:

Reporter Antena 1, sute de transmisiuni in direct, pe vremea cand presa era presa, ziaristul-ziarist, nimeni nu-mi dicta nicio directie. Punct. Zambesc si-mi amintesc ca impreuna cu o extraordinara echipa tehnica-DSNG-ul lui Radu, cu Dan Gecui si Laurentiu Mustata am realizat singura transmisiune in direct de la 200 de metri adancime (mina Vulcan, 700 de mineri in greva-in subteran, toamna-iarna lui 2001, Doamne au trecut 9 ani!). Timp de o ora, cat au durat ultimele pregatiri si live-ul, sobolanii misunau printre picioarele noastre, aerul era aproape irespirabil, cizmele musteau de apa care ne ajungea pana la glezne. Transmisia a fost magnifica: camere instalate afara pe sotii si copiii care nu-si vazusera tatii de zile bune-lacrimi, sincroane in direct cu grevistii din subeteran, cu carbunele pe fata, cu sudoarea pe frunte si obrajii trasi de nesomn si de grija zilei de maine. Marturisesc acum rusinea pe care o simteam fata de acei oameni, pentru modul in care le exploatam tragedia, desi stiu ca spunandu-le povestea la TV puneam presiune pe autoritati… Sunt 10 ani de presa, peste 3 ani de reporter special de „eveniment negru” la Antena 1. Ar fi prea multe de povestit. Doar atat: aveam o replica „cautati-ma de la 5 morti, in sus”. Stiu, suna terifiant, dar asta-mi era meseria, trebuia sa caut si sa prezint stirea macabra cu care se deschidea Observatorul. Adelin stie ce spun. Pana intr-o zi, cand am urcat scarile televiziunii si mi s-a facut rau. Fizicul imi dadea semnalul ca psihic, mi-a ajuns. Aveam 29 de ani, 38 de kg, eram singura cu pasiunea mea nebuna pentru meserie. Am plecat in goana catre B1 TV. Un an mai tarziu eram maritata, aveam o casa si un bebelus. Eram implinita. Si la propriu. Aveam 57 de kg .

PR, consiler imagine, proiecte frumoase, cele mai multe de succes. Imi cer scuze, dar n-am sa ma dezic de realizarile mele. Sunt destul de modesta in general, imi retin emotiile si sentimentele ca sa nu-i perturb pe ceilalti, insa in ceea ce priveste meseria am sa-i dau Cezarului, ce-i al Cezarului. DA, am facut proiecte minunate, grele, in care aproape nimeni nu credea. Si au iesit!

Nov 2005- Febr 2006, impreuna cu ASPIR (o asociatie a romanilor din strainatate) am pus presiune pe Ministerul de Interne (ministru Blaga) pana si-a anulat aberatia de ordin care nu le permitea romanilor care au depasit termenul de sedere in strainatate sa intre in tara sa-si vada copiii, familiile (de teama confiscarii pasapoartelor). Am facut o campanie mediatica de bun-simt, pe bani foarte putini, folosind cazuri extrem de relevante. O parte din filme au fost expuse mediatic, iar altele trimise presedintelui Traian Basescu. Consecintele au fost imediate, Blaga si-a anulat ordinul, dar si pe termen lung in favoarea cui a stiut sa deschida ochii. S-a vazut la vot!

Sfarsitul anului 2006: impreuna cu Marie Jeanne Ion am facut campania media si am creat brandul LUXURY SHOW, primul targ de lux din Romania, organizatori Romexpo si Euroexpo (Felicitari Cameliei Buda, pentru initiativa!). Partener: trustul Media Pro. Cu repetitie de succes in decembrie 2007.

In primavara lui 2007, tot impreuna cu Marie Jeanne si in colaborare cu Facultatea de Jurnalism din cadrul Universitatii Bucuresti am organizat 4 sesiuni intensive de training in domeniul comunicarii, relatiilor cu mass media si tehnicilor de PR. Am “scolit”, in tainele vorbitului cu ziaristii, 107 directori de mediu, din toata tara.

Toamna lui 2007, producator emisiunea Marius Tuca Show. Sa lucrezi cu Marius Tuca e o onoare si o lectie de viata. Iti multumesc Marius, abia astept urmatoarea colaborare.

In primavara lui 2008, m-am alaturat echipei de campanie a candidatului la Primaria Bucurestiului, Sorin Oprescu. Si am dat tot ceea ce a fost mai bun. Si eu, si Marie Jeanne. Nu-mi amintesc sa fi dormit mai mult de 2-3 ore pe noapte, in acele 5-6 saptamani. Mancam si beam in picioare, alergam dintr-un loc in altul, vorbeam la telefon si scriam continuu, faceam sedinte la 2 noaptea (sau dimineata), dar a fost al naibii de bine. Mi-a placut tot ceea ce am facut, mi-a placut candidatul si vointa lui de a invinge, mi-a placut devotamentul fiului lui si al intregii familii. Si toata echipa. Cu totii am crezut. Asta am transmis in Univers si Universul ne-a rasplatit. O prietena din presa mi-a trimis un mesaj care mi-a aratat dimeniunea succesului “Ati invins toata clasa politica”. Da. La Bucuresti.

In toamna – iarna lui 2008, pentru ca eram inca langa Primarul General (Sorin Oprescu), am acceptat o singura provocare pentru alegerile parlamentare. Meciul Oana Mizil – Gigi Becali, pentru Colegiul din Ferentari. Tot cu Marie Jeanne am fost echipa de consultanti a Oanei. Am avut parte de un candidat serios, harnic, implicat, dornic de reusita, care a urmat intocmai strategia de promovare indicata de noi si de o echipa de bloggarit de senzatie. Oana Niculescu Mizil a iesit in primii 3 parlamentari ai Bucurestiului, cu peste 50%, nu dupa redistribuire.

Acum sunt implicata in alte proiecte. Maestrul spunea: „doar curajul de a parcurge un drum face ca drumul sa se dezvaluie”. Sunt convinsa ca mi-am gasit calea, consultanta in comunicare este ceea ce mi se potriveste.

Si cum eu cand vreau sa fug, fug am decis ca din 2010 merg pe drumul asta singura. Oamenii sunt diferiti! Tintele pe care ni le propunem sunt deseori altele. Pentru unii dintre noi evolutie inseamna mai multi bani, pentru altii mai multa creativitate sau noi provocari. Ii doresc mult succes fostei mele partenere.

In primavara lui 2010 (februarie-mai) a fost Gala Teatrului Tanar, un proiect pentru sprijinirea tinerilor actori romani. Finantat de Fundatia Dan Voiculescu. Felicitari pentru initiativa! M-am bucurat sa ma ocup de promovarea tinerelor talente, a culturii, mai ales in actuala conjunctura.

Proiectele comerciale se fac pentru bani, nu pentru faima, asa ca voi reveni aici cand o sa am cu ce sa ma mandresc.

Nadina Nedelea Rus

%d blogeri au apreciat asta: