Ma mut pe .ro

2 comentarii

Va invit sa ma vizitati la noul birou.

De acum inainte va astept aici http://nadinanedelea.ro/, pentru discutii, dezbateri, comentarii pertinente despre si cu politicieni, guvernanti, guvernati, OAMENI, FAPTE, INTAMPLARI, VIATA si muzica ei.

Va multumesc, prieteni!

Mesaj pitipoancelor politice!

3 comentarii

E dovedit. Basescu este singurul lider pe care-l avem. Azi. Politicianul cu atitudine. Care dicteaza directia, pe vreme buna sau rea. Capabil sa inlature pana si tripleta aducatoare de eurogrei a PDL in numai 3 luni, de la amenintare.

Noi avem un spirit de turma mult prea dezvoltat. Zice ciobanul “mana”, mergem inainte. Urla “ho”, luam pozitia drepti si stam pe loc. Nu suntem capabili de actiune. Avem doar reactie.

Iar Opozitia e o gluma proasta. In frunte cu pitipoancele politice Crin si Victoras. Care mi-au agresat auzul cu teorii politicianiste liberale sau social-democrate, fara nicio solutie concreta. Suspendarea presedintelui, motiunea de cenzura de demitere a Guvernului sunt apa de ploaie, baieti. Dati-i cetateanului o veste care-l priveste! De exemplu ca propuneti reducerea TVA-ului la alimente sau altceva care sa stopeze enormitatile astea de costuri. Sa se alinieze odata preturile noastre la mancarea de zi cu zi, cu cele din tarile dezvoltate. Bre Victoras, care te dai social-democrat, stii cat costa o cutie de masline de 350 de grame la noi? Intre 1,5 si 2 euro, la Carrefour. Stii cat e oriunde afara? In tarile alea care au salarii de 10-15 ori mai mari? 0,33 euro. Tot la Carrefour. Si aceeasi cutie, desigur.

Noi sa fim sanatosi. Sa cheltuim mult, ca sa traim prost!

Si cum sa cer? Pulverizeaza-mi si mie un tricou, te rog?

2 comentarii

Inteleg asa: ma duc la atelier si, in loc sa ma probez, stau pe post de stana de piatra. Croitorul, pardon creatorul, ma vopseste cu spray. Unde am nevoie. Si io-te hainele.

Statul suntem noi!

4 comentarii

Stam si ne plangem de mila ca niste bocitoare. Si-o tinem dintr-o telenovela in alta. De la moartea Madalinei Manole, la dezgroparea Ceausestilor, pana la Apocalipsa de dupa Tokes. Ne vaicarim ca avem conducatori hoti si malefici, ca nu traim in conditii civilizate, ca Statul ne agreseaza. Dar uitam ca Statul suntem noi. Noi ne-am ales conducatorii. Ei vin dintre noi. Sunt creatia noastra.

Eu cred ca oamenii infrumuseteaza lucrurile. Sau oamenii le distrug. Si locurile. Romania arata ca o ruina din cauza noastra. A tuturor. Nu numai a celor care ne conduc, sau care ne fura. Ci si a celor care inghit. Suntem campioni la inghitit.

O sa va prezint Spania altfel. Nu Spania turistica, pe-aia o puteti descoperi singuri. Sagrada Familia, Barcelona, Costa Brava, Insulele Canare, Tenerifele va asteapta sa le adulmecati minunile. Madridul cu bulevardele lui mari si generoase e pregatit sa va deschida toate usile magazinelor lumii.

Eu vreau sa va arat ce pot face oamenii, cu mainile lor, cu vointa de a trai mai bine. Cu harnicie. O sa va prezint locuri pe care n-o sa platiti niciodata sa le vizitati.
Spania lor. Tara unde traiesc ei, nu cea pe care le-o vand turistilor.

Azi, satul Alpicat: situat la 6 km de orasul Lleida. O localitate cu circa 6 000 de locuitori.
Un sat eminamente agricol. Dar, arata mai ceva ca si cartierul Primaverii, din Bucuresti. Da, da, nu va mirati. Intentia mea nu e sa-i fac cuiva in ciuda. Sa demonstrez ca un sat agricol din Spania este mai dezvoltat decat cel mai tare cartier din Romania. Eu vreau doar sa arat ca Romania nu evolueaza. A stagnat la nivelul anilor ’80-’90.

Iata argumentele mele:

Satul Alpicat are strazi largi, cu locuri de parcare pe stanga si pe dreapta. Blocurile in care locuiesc cetatenii satului nu au mai mult de 3-4 nivele. Cele mai multe apartamente au in jur de 90-100 de mp, 3 dormitoare si un living. De regula, apartamentele au cel putin o terasa. Terasa am spus, nu balcon. Si o parcare subterana.

alpicat

alpicat

alpicat

Satul se mandreste cu copaci falnici care infrumuseteaza bulevardele si spatiile verzi.

alpicat

alpicat

alpicat

alpicat

alpicat

Piscina, terenul de sport, parcul de distractii sunt aproape obligatorii in localitatile spaniole.

alpicat

alpicat

alpicat

alpicat

Photobucket

alpicat

Photobucket

alpicat

Alpicat-ul are scoala si gradinita, mai multe puncte bancare, spalatorie auto, PECO, magazine cu de toate, cooperative unde localnici, agricultori din tata-n fiu, colecteaza fructele, le prelucreaza, le conserva si le vand oriunde. Pe piata externa, cel mai adesea.

alpicat

alpicat

alpicat

alpicat

alpicat

alpicat

alpicat

Si era sa uit: 15 frizerii sau saloane de coafura. Poate asa ne e usor sa intelegem nivelul ridicat de trai, din acest sat.

alpicat

Si curatenie. Am cautat cu disperare mormane de gunoaie. Numai asa, sa vad ca sunt si la ei. Am gasit in orase, dar in satul asta agricol a trebuit sa ma multumesc cu frunzele cazute pe jos. Felicitari autoritatilor locale din Alpicat.

alpicat

alpicat

va urma…

De ce as emigra (in Spania)

3 comentarii

Hotnews are un proiect care-mi place mult „Think outside the box”, iar Marian Chiriac m-a invitat saptamana trecuta sa raspund unei provocari „Acolo sau aici, despre dilemele emigrarii”, vezi aici.

PS: Felicitari echipei spaniole de fotbal. Mare bucurie a adus aici, in peninsula. Dar si spaniolii au contribuit la asta. Au gandit ca niste campioni. Hiper-marketurile sunt pline cu produse inscriptionate, toate reclamele scrise sau TV au fost adaptate campionatului mondial, drapelul Spaniei a fluturat la aproape toate balcoanele, in fiecare zi. S-a vorbit si s-a gandit pozitiv. Asta au transmis in Univers, iar Universul i-a rasplatit. Iniesta a facut istorie in fotbal, iar entuziasmul si optimismul spaniolilor, in lume.

UP DATE:

Asta am trimis spre publicare catre Hotnews. A aparut aseara. „Acolo sau aici” a avut deja 50 de comentarii, iar la intrebarea „Ce preferati?” 82% dintre votanti au raspuns „Sa emigram” (adica 257 de votanti, din 313). Sunt pro-emigrare, dar asta nu inseamna ca imi pare bine. Mi se pare trist, extrem de dureros chiar ca suntem atat de dezamagiti.

De ce as emigra (in Spania)

Iubesc Romania! Dar nu o mai plac. Mi-a furat zambetul.
Detest maneaua, telenovelele si politica de mahala. Si mizeria din care Romania pare ca nu poate sa iasa. Ma doare cand vad oameni care iau de la gura confratilor lor. Sufar cand vecinul cu BMW-ul tunat sau politicianul cu zambet studiat trec in tromba pe langa un copil lihnit de foame si-i arunca, in scarba sau in scop electoral, un leu ori o ciocolata. Urasc neputinta in care se complac zeci, sute de mii de oameni in toata firea, care in loc sa impinga la vagoane, sa are si sa sadeasca ogorul, stau cu ochii mariti in televizor, preocupati de soarta caprei vecinului si nu de bunastarea lor. Sufar ca romanii nu mai au demnitate. Nu se mai raporteaza la ei insisi, la ceea ce reprezinta cu adevarat. Sunt ursuzi, incrancenati si rai. Si-au pierdut puterea de a se bucura impreuna. Refuz sa fac parte din generatia care-si ingroapa valorile si-si necinsteste eroii.
Imi place Spania. Mi-a redat zambetul si cheful de viata.
Pentru ca spaniolii lupta pentru bine si nu impotriva raului. Se pretuiesc. Ca persoane. Ca popor. Singura lor preocupare este aceea de a-si imbunatati viata.
Si-au primenit tara, i-au facut drumuri si case de 5 stele. Sunt civilizati si mereu atenti sa-i “educe” si pe cei mai rai. In loc sa reduca pensiile, statul spaniol prefera sa creasca numarul si cuantumul amenzilor, pentru orice. Mergi dezbracat in afara perimetrului plajei – platesti 300 de euro, scuipi sau urinezi pe strada – te costa intre 750 si 1500 de euro, depinde de locul in care te afli.
In caz de nevoie, contributiile anterioare la sistemul asigurarilor sociale, ii ajuta pe cetateni sa traiasca, nu doar sa supravietuiasca. Somajul reprezinta 70% din salariul de baza din ultimelele 6 luni, iar ajutorul de somaj este de peste 400 de euro pe luna. Iar antreprenorii spanioli sunt seriosi. Fratele meu si sotia lui au plecat anul asta in concediu pentru 30 de zile, fara teama ca si-ar putea pierde locurile de munca.
Imi place Spania pentru ca am cunoscut patroni cu zeci de angajati care munceau cot la cot cu ei, de dimineata pana seara. Pentru ca fiecare spaniol adult are propria masina, dar strazile sunt pline de autoturisme decente, necostisitoare. Pentru ca mancarea e de doua ori mai ieftina decat in Romania, iar salariul de 10 ori mai mare.
Pentru ca spaniolii iubesc viata, iar viata ii iubeste pe ei. Sunt cei mai longevivi locuitori ai Terrei.
Eu nu vreau masini tunate, casa de 1000 de mp, lanturi la maini sau la picioare. Imi doresc o viata frumoasa pentru fiul meu, o scoala care sa-l invete sa tina drumul drept, spitale care sa ne garanteze sanatatea, strazi pe care sa putem circula in siguranta. Si libertatea de a alege. Pentru ca, asa cum spune Maestrul Radu Beligan “dintre toate operele, cea mai frumoasa este o viata bine traita.”

Ce-mi plac glumele mele! Ha, ha, ha…

1 comentariu

Dan Diaconescu in direct si in exclusivitate, in urma cu cateva minute pe Televiziunea Poporului: “am inteles ca organele de ordine o cautau pe Elodia.” Exact! E prima data in viata cand iti dau dreptate. Autoritatile o cautau pe Elodia, iar comunicatorii PDL ratingul tau cu Elodia.

Cu “Eroul poporului” la DNA, cu toate camerele atintite pe aceasta facatura, manelistului i se distrage atentia de la foamete, de la hotii pe bani publici, de la campania anti Videanu/Berceanu, de la Guvernul NEremaniat si de la CONCEDIUL de doua luni in care a intrat de bunavoie clasa politica romaneasca, fie ca e la putere, fie ca e in opozitie.

Daca n-ai paine, ii dai poporului circ.

Si-uite-asa o sa dezbata ei romanasii, cu burta goala, afacerea Diaconescu. Si o sa stea seara de seara/noapte de noapte cu ochii beliti la OTV.

MARELE FINAL: Diaconescu nevinovat, OTV relansat, POPOR HIPNOTIZAT.
Si o “binemeritata” gura de aer pentru PDL.

Actori fara voie in show-ul politic dambovitean

3 comentarii

Dascalii intra luni in greva generala. Stiu, nici nu mai este o stire. Sunt sarmani si traiesc in umilinta de 20 de ani.

Parintii nostri in ale cunoasterii, cei care ar trebui sa ne arate calea, sa ne indrepte pasii vin la scoala cu hainele uzate, cu pantofii tociti, cu burta goala, nu au bani sa-si cumpere carti sau sa faca cursuri de specializare. Nu-si mai permit demult concedii, sufletele le sunt pustiite. Si da, pe buna dreptate, nu mai sunt entuziasti, motivati, nu-si mai fac meseria cu placere.

Prima mare actiune de protest am trait-o cu ei, in strada, cu ceva ani in urma. Am transmis-o la televizor. Mi-au sfasiat inima. Parca vorbeam de mama si de tata, sau de primul meu invatator, d-l Gheorghe Stroe, pe care l-am iubit ca pe bunicul meu (Dumnezeu sa-l odihneasca!). Mitingul dascalilor era in fata Palatului Victoria. Redactia m-a acuzat atunci de lipsa impartialitatii. Si probabil ca avea dreptate. Ma durea fiecare vers, fiecare privire, fiecare repros pe care dascalii il faceau celor care intamplator conduceau Romania. Chiar daca vorbele mele nu erau dure, ochii mi-erau plini de ura.

Umilinta continua in care traiesc ei azi este groapa pe care conducatorii o sapa Romaniei de maine. O tara care nu investeste in educatia copiilor ei, este sortita pieirii. Un popor nu devine natiune prin delimitarea teritoriala, ci prin uniunea sufleteasca, iar asta se poate face numai prin cunoastere, prin cultura.

Pentru prima data se alatura grevei si artistii, deocamdata cei de la Teatrul National. Este terifiant! Oamenii astia care ne incanta sufletele, ne induc magic stari de bine, de liniste, de reverie sunt obligati acum sa isi afiseze public nemultumirea, suferinta, saracia in care traiesc.

De vreo 6-7 saptamani am avut onoarea sa-i cunosc altfel decat pe scena. Sa-i descopar pe oamenii din spatele rolurilor. Sa-l cunosc pe Ion Caramitru cel real, pe care eu l-am vazut toata viata ca pe Socrate, dirigintele din Liceenii.
Acum director al Teatrului National, Ion Caramitru regizeaza “Tragedia lui Carmen”, o combinatie spectaculoasa intre opera si teatru, in care joaca rolul unui mic toreador si fiul meu, Rares. O intamplare frumoasa in viata lui. Sa fii pe scena alaturi de mari artisti de teatru si solisti de opera sub bagheta maestrului Caramitru, sa stai in cabina Bibanului Dem Radulescu, la numai 7 ani, este extrem de onorant si educativ, deopotriva. La fel si pentru mine, care l-am asistat doar la repetitiile generale si la spectacole. Premiera a avut loc pe 19 mai.

I-am admirat pe artisti la lucru, chinuindu-se minute-ore-zile in sir sa obtina privirea perfecta, gestul potrivit, atitudinea corecta, “sa intre pe accent” cum spune fiul meu…Am vazut oameni punctuali, implicati, devotati care jucau in fata unui singur spectator (in fata mea), ca si cand ar avea o sala plina si am realizat ca spectacolele pe care noi le urmarim sunt rezultatul unei munci imense.

Tot respectul, maestre Caramitru! Este o onoare neasteptata pentru mine sa faceti parte din viata fiului meu.

(Filmul este facut din culise – pentru a nu perturba spectatorii, iar fiul meu este cel mai mic toreador, cel care la final rapune taurul.)

PS: Rares, mami e foarte mandra de tine! Si indatorata profesorilor tai. Multumim Ovidiu Cuncea, Eduard Adam, Viorel Florea! Si tuturor celor care i-au incurajat pe micutii nostri…

Older Entries