Politica de conjunctura

1 comentariu

Boc, fa-te ca lucrezi! Da-le ziaristilor paine, adica stiri de tocat. Azi despre alocatii, maine despre impozitarea pensiilor, poimaine despre someri. Intre timp echipa de negociatori a PDL este in actiune. Se repeta istoria de acum 5 ani, cu PNL.
Grupul de independenti extrasi din PSD se va numi oare PDS (pe modelul PLD)? Si dupa uniunea cu PD cum? Va fi o noua formatiune de dreapta, prin centru, spre stanga??? Partidul RUPE-TOT?
Cristian Diaconescu este cineva. Fost ministru de externe, psdist echilibrat, pretuit in partid si in afara. Plecarea lui Cristian Diaconescu lasa urme adanci pe fata PSD, indiferent de declaratiile de regret pe care Ponta si Iliescu le fac la cald.
„Am ajuns de rasul lumii” era expresia franchetii cu care Diaconescu recunostea public, in fata a 1700 de colegi de partid, problemele de imagine ale PSD. Primul discurs adevarat al acestui politician. Un discurs pe care Diaconescu il traia, il spunea din suflet, nu din minte. Era clar ca nu era un discurs scris de consultantii de imagine ai partidului, ci unul dureros, simtit pe propria piele.

Ii dau o sansa lui Ponta, am spus-o inainte sa fie ales presedinte PSD. Recunosc ca are extrem de mult de lucru in partid si cu el insusi. Face greseala dupa greseala, pe imagine coboara nu urca, discursul de la Congres a fost foarte slab, alocutiunea de dupa alegerea in functia de presedinte a fost lipsita de stralucire, iar iesirea de azi nu m-a dat deloc pe spate. Apelul lui de acum cateva ore „Cristi, sper ca decizia este revocabila” este aproape penibil. Si mai penibil este insa ca Diaconescu nu-i raspunde la telefon.
Doua lucruri imi par foarte grave:
Nu au stiut cat de valoros este Cristian Diaconescu inainte sa-si dea demisia?
Cat de tare uraste Criastian Diaconescu partidul, daca depune o adeziune scrisa la Grupul Independentilor, dar colegilor din PSD nu le raspunde la telefon?

Recunosc inca odata ca din punct de vedere politic, nu-mi pasa deloc de migratia lui X sau lui Y, catre partidul aflat la putere. Dar ca om de imagine imi este greu sa ma stapanesc, sa nu arat lucrurile care se vad cu ochiul liber. Ce nu pot sa inteleg este de ce nu le vad ei? De ce nu se opun manipularii pdliste? Sunt depasiti? Se imbata cu apa rece? Ne indreptam in ritm accelerat catre partidul unic? Dupa cum se prefigureaza azi clasa politica, partidul lui Basescu va avea majoritate la alegerile urmatoare, indiferent cate masuri nepopuliste va lua in urmatorii doi ani.

Iar asta nu e bine pentru noi cetatenii. Fara o opozitie reala, nu este democratie!

Politica de Prime-Time

2 comentarii

Problema nationala a Romaniei nu e, nici pe departe, gerul care ingheata pietrele. Nici efectele inghetului. Oamenii care mor de frig primesc vreo 30-40 de secunde de atentie. Iar lipsa caldurii, de prin multe locuinte, e masurata cu termometrul in vreo 2-3 minute, maximum. Stirile cu scolile neincalzite, spitalele cu pacientii inghetati de frig si de spaima ca nu apuca ziua de maine, trec aproape neobservate, ca nu sunt dezbatute si detaliate in talk-show-uri. Pentru tragediile reale ale Romaniei nu are nimeni interes sa creeze analisti.

Stirea de interes national este alta, dragii mei concetateni. Este mare, tine prima pagina a ziarelor, creste de la matinal pana in Prime Time, cu fiecare minut care trece, de pe 7 decembrie 2009, incoace: Presedintia PSD. Cade Geoana, ramane Geoana? Vine Mitrea cu clica, sau Diaconescu cu echipa? Il reactivam pe Nastase?

Si uite-asa, bucataria PSD este la vedere, pe web-cam-ul national.
Unii se spala pe maini de ingamfare, altii se vaieta de mama focului ca au fost arsi de energii negative, in timp ce smecherii fac jocuri straine de partid, dar dirijate de politicieni grei ai neamului… Numai cativa, realmente implicati in viata partidului, se lupta cu EGO-urile si interesele conducatorilor de gasti PSD-iste, ca sa salveze, ce mai e de salvat dintr-o corabie care pluteste in deriva, de vreo 6 ani. Si urmaresc cu interes campania pentru presedintia PSD, care, in ciuda declaratiilor, a inceput deja. Si nu privesc la ei, la cei care se lafaie prin studiouri de televiziune, ci sunt atenti la semnalele pe care le transmite vesnicul conducator, Ion Iliescu. Acelasi pe care, politicieni pe care n-am sa-i numesc, l-au trimis acum ceva ani, nu pe centura politicii, ci…la culcare. Caci „tiganul, cand a ajuns imparat, intai pe mama lui a-njunghiat.”

Nota: Articolul este doar o reactie de cetatean al Romaniei, fara afinitati politice, la intentia lor de a-mi insulta inteligenta.