Soare

Lasă un comentariu

Apus de Soare, imortalizat asta-seara.

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Aici este imaginea orasului, la aceeasi ora (21,40).

apus,spania

Nu sunt specialist in domeniu. Dar ca om am ceva de zis celor care cu buna-stiinta afecteaza mediul: OPRITI-VA, fratilor! Poate ca e timpul sa va dati seama ca viata e mai importanta decat orice.
Ce suntem noi fara El?
Maine dimineata tineti ochii inchisi 10 minute. Ganditi-va ca v-ati trezit in intuneric. Incercati sa traiti experienta asta.

Explozia a fost direcţionată direct către noi. Nu am mai remarcat o asemenea furtună solară de foarte mult timp”, a declarat Leon Golub, reprezentant al centrului de astrofizică Harvard-Smithsonian.

Anunțuri

Astenie de primavara

1 comentariu

Inchisoarea vietii noastre are peretii din ce in ce mai stramti.

Dusul si cafeaua de dimineata, sarutat copilul pe frunte, trimis la gradinita, deschis calculatorul, rezolvat urgentele, plecat la intalniri, la birou, 3-5 cafele insotite in cel mai bun caz de apa plata si de nurofen pentru durerile de cap inerente, dejunul pe la 5 cel mai probabil, in toiul unei alte discutii prea importanta ca sa poti mesteca pe indelete. Si inapoi spre casa. Salutat copilul care are multe sa-ti povesteasca, dar tu prea putina rabdare sa-l asculti. Cum ai putea sa cobori de la nivelul problemelor tale, la firescul jocului lui? Cu telefonul lipit de ureche ii deschizi pustiului televizorul si te bucuri ca i-a captat atentia un desen animat insipid, ca sa-ti termini convorbirea in liniste si sa nu auzi la fiecare minut mami, mami. El, mititelul striga intr-una nu ca ar avea ceva sa-ti spuna, ci ca sa cerseasca o farama de atentie… Si tu, sarmana desi iti simti inima plina de iubire pentru plodul tau si esti sigura ca ti-ai da si viata pentru el, te lasi prinsa in problemele neinsemnate ale altora si nu mai gasesti puterea sa te bucuri. Si nu mai ai timp sa iubesti si sa te lasi iubita.

PS: Ma apasa cerul asta acoperit de nori. Aproape ca ma sufoc. Mi-e dor de Soare. De primavara. Adevarata.

Tristetea unei zile de ianuarie, fara Soare

4 comentarii

Viata ma invata ca esti singur de cand te nasti, pana cand sufletul iti paraseste echipamentul asta, mai estetic sau nu, care te ajuta sa parcurgi calatoria. Traiesc continuu experienta de a crede in oameni si de a fi inselata. Imi invat mintea sa inhibe suferinta, pentru ca oamenii buni, adevarati fac totul pentru ceilalti si nu asteapta nimic in schimb… Altfel iubirea ar fi conditionata si nu ar mai fi iubire. Invat ca fiecare e altfel si ca nimeni nu se poate comporta asa cum as vrea eu.
Si vorba lui Jorge Luis Borges, invat ca „saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni”.
Si ma bucur, in loc sa plang, de fiecare moment in care un drum se incheie, pentru ca stiu ca altul se deschide imediat in fata mea. Si uite-asa invat sa fug, sa fiu intr-o continua alergatura…ca sa uit. Sa ma uit.
Ma mint oare cand spun ca alerg dupa Soare?

PS: Sunt trista pentru toate rautatile pe care le vad si le aud in jurul meu. Ma doare ca suntem o tarisoara frumoasa, bogata, cu oameni mici. Si rai. Ii doresc lui Marie Jeanne sa uite. Sa fie lasata sa uite. Sa isi ia copilasul in brate si sa ii poata spune: „Gata Alex, mami nu mai e la televizor. S-a terminat.” (Stiti cat de sfasiata poate fi inima unei mame, cand fiul ei o vede – din greseala – la TV in imaginile de acum 5 ani si alearga disperat la ea si o intreaba „Ce ai patit, mami?”)