Povestea din spatele povestii

1 comentariu

Teatrul este oglinda societatii, spunea candva un mare actor. Ar fi bine, frumos si tare optimist sa fie asa.

Am vazut jucand vreo suta de tineri actori, in doua zile, in concursul de la Nottara. Cu pasiune, cu talent, cu emotie. Cu dragoste. Pentru meseria pe care o iubesc inainte sa o aiba, cu adevarat.

I-am vazut coborand timizi scarile cu obiectele de decor in brate, alergand spre scena care li s-a pus la dispozitie pentru o ora, cu scaune, cu mese, corturi, lumanari, plase de pescuit si altele…Impiedicandu-se, pravalindu-se unii peste altii, in graba de a-si pregati lumina, de a-si aranja o palarie pe crestetul capului. Le-am vazut obrajii incinsi de emotia concursului inainte de spectacol si ochii luminosi de dupa reprezentatie. Mari si luminosi. Fete fericite, de copii optimisti. Tineri care cred in visul lor. In visul lor atat de frumos pentru noi, acela de a ne incanta sufletele, de a ne linisti mintea.

Nu am cuvinte sa exprim ceea ce s-a intamplat pe scena. Daca teatrul ar fi oglinda societatii, atunci Romania ar avea sansa renasterii, transformarii in bine, in bun, in curat. Am simtit tandrete, dragoste, pasiune, in dans, in pantomima, in vorbe…

Am vazut tineri luminosi si frumosi, patimasi. Si parca, dupa ce i-am vazut imi vine sa spun “Viitorul suna bine!”. Macar acolo, pe scena, daca nu in viata noastra, a tuturor.


Sunt mandra de Gala teatrului tanar. De sansa care le-a fost data acestor tineri.

ma inclin, Maestre…

1 comentariu

Aseara am fost in Beligania. Pe taramul sfant si miraculos al lui Radu Beligan. In Terra Mirabilis, oaza pe care si-a creat-o artistul, pentru a se impaca cu propria soarta. Ne-a impartasit succese si neimpliniri, iubiri si tradari, povesti despre oameni minunati pe care nu i-a uitat. Ne-a primit in casa, in inima lui.
Ne-a povestit despre noi, prin el.
Ne-a dat un sfat intelept, de om incercat: iubiti-va! Si ne-a facut o declaratie de dragoste, fara egal.
Am primit-o cu inima sfasiata. Eu si cateva sute de oameni, care nu respiram, de teama ca am putea pierde o virgula … spusa sau transmisa prin gesturi, prin atitudine, printr-o privire, de Maestru.
Ce bogata ma simt azi, dupa intalnirea cu el!

„Singurul lucru care ne ingaduie sa privim fara dezgust lumea in care traim este frumusetea cu care anumiti oameni o creeaza, din timp in timp, pornind de la haos: tablourile pe care le picteaza, muzica pe care o compun, cartile pe care le scriu, si viata pe care o traiesc. Dintre toate operele, cea mai frumoasa este o viata bine traita. As zice chiar ca este opera de arta prin excelenta.” (Radu Beligan in „Note de insomniac”)

PS: sunt implicata intr-un proiect extraordinar: Gala teatrului tanar. Iubesc teatrul si i-am admirat pe actori, de mic copil. Azi insa, la 37 de ani, sufletul meu primeste altfel aceasta minune. Cu bucuria regasirii…