Devanghelizarea PSD?

Mi-am pierdut rabdarea cu partidul asta. De doua luni isi tot spala rufele murdare in direct pe web-cam-ul national. Asa ca nu mai reprezinta nimic pentru mine, nici din punct de vedere profesional, ca stire adica.
In ultimele 3 zile insa, gluma s-a ingrosat in mod misterios. Pentru prima data de cand exista PSD se prefigureaza alegeri cat de cat libere in acest partid mamut.

Ponta este speranta acestui partid. Tanarul asta are sanse sa salveze ruina esicherului politic de stanga. Dintre cei 9 candidati este singurul care poate aduna. Poate convinge electoratul ca partidul asta merita o sansa, poate reuni gastile din PSD, poate aduce pacea intr-o familie dezbinata, dar mai ales poate opri migratia catre alte partide sau catre, chipurile, Grupul de independenti.
Victor Ponta reprezinta cu adevarat schimbarea la fata a unui partid imbatranit in mesaje, blocat in baroni, coplesit de interese si vanghelizat peste masura.

Motivele pentru care Ponta poate:

– E tanar (mare schimbare pentru un partid care pana acum s-a prefacut ca promoveaza tineretea si competenta)
– Este intelectual, cult, vizionar
– Trece sticla (are discurs, are replica, vorbeste bine, se uita in camera, nu se enerveaza, nu i se subtiaza vocea la nervi, este pozitiv, e constructiv)
– Nu e banuit de coruptie

Despre Presedintele de-o noapte, doar atat: cu el PSD-ul nu mai are nicio sansa. El nu poate. Vorba alegatorului „cu sustinerea pe care a avut-o Geoana si femeia de serviciu de la partid ar fi castigat alegerile”.

Daca nu se trezesc psdeii maine, ii va adormi Basescu pe veci.

Politica de Prime-Time

Problema nationala a Romaniei nu e, nici pe departe, gerul care ingheata pietrele. Nici efectele inghetului. Oamenii care mor de frig primesc vreo 30-40 de secunde de atentie. Iar lipsa caldurii, de prin multe locuinte, e masurata cu termometrul in vreo 2-3 minute, maximum. Stirile cu scolile neincalzite, spitalele cu pacientii inghetati de frig si de spaima ca nu apuca ziua de maine, trec aproape neobservate, ca nu sunt dezbatute si detaliate in talk-show-uri. Pentru tragediile reale ale Romaniei nu are nimeni interes sa creeze analisti.

Stirea de interes national este alta, dragii mei concetateni. Este mare, tine prima pagina a ziarelor, creste de la matinal pana in Prime Time, cu fiecare minut care trece, de pe 7 decembrie 2009, incoace: Presedintia PSD. Cade Geoana, ramane Geoana? Vine Mitrea cu clica, sau Diaconescu cu echipa? Il reactivam pe Nastase?

Si uite-asa, bucataria PSD este la vedere, pe web-cam-ul national.
Unii se spala pe maini de ingamfare, altii se vaieta de mama focului ca au fost arsi de energii negative, in timp ce smecherii fac jocuri straine de partid, dar dirijate de politicieni grei ai neamului… Numai cativa, realmente implicati in viata partidului, se lupta cu EGO-urile si interesele conducatorilor de gasti PSD-iste, ca sa salveze, ce mai e de salvat dintr-o corabie care pluteste in deriva, de vreo 6 ani. Si urmaresc cu interes campania pentru presedintia PSD, care, in ciuda declaratiilor, a inceput deja. Si nu privesc la ei, la cei care se lafaie prin studiouri de televiziune, ci sunt atenti la semnalele pe care le transmite vesnicul conducator, Ion Iliescu. Acelasi pe care, politicieni pe care n-am sa-i numesc, l-au trimis acum ceva ani, nu pe centura politicii, ci…la culcare. Caci „tiganul, cand a ajuns imparat, intai pe mama lui a-njunghiat.”

Nota: Articolul este doar o reactie de cetatean al Romaniei, fara afinitati politice, la intentia lor de a-mi insulta inteligenta.