Ma mut pe .ro

Va invit sa ma vizitati la noul birou.

De acum inainte va astept aici http://nadinanedelea.ro/, pentru discutii, dezbateri, comentarii pertinente despre si cu politicieni, guvernanti, guvernati, OAMENI, FAPTE, INTAMPLARI, VIATA si muzica ei.

Va multumesc, prieteni!

E timpul sa ne ridicam!

Nu-mi place sa fiu la moda. Nu imbrac culorile indicate de creatori sau promovate de trendsetteri. Nu sunt tunata si nici nu tin sa impresionez prin fizic sau cu hainele de pe mine. Cu atat mai putin m-as alatura multimii snoabe care abia AZI isi aminteste de Adrian Paunescu.

Dar nu pot sa tac. AZI nu am rabdare cu rautaciosii, cu cei ce se cred judecatori, cu cei care arunca cu pietre in Eroi, numai pentru a iesi din propria neputinta.

Calcatorilor pe cadavre, AZI nu-l mai judecati pe OMUL Adrian Paunescu, ca NU mai e.

AZI ne defaimati pe noi, cititorii lui Adrian Paunescu, pe noi cei care ne-am culcat cu volumele lui de poezii sub perna, sau daca n-am avut bani pentru carti, i-am copiat operele pe caiete dictando (vorba Adrianei Oprea) si i le-am invatat pe derost. Stiam “Oratie de nunta” dinainte sa apuc sa iubesc un barbat, fredonam “La o cana de vin” dinainte sa am prima intalnire amoroasa.

Si Doamne cat de mandra eram de Romania, cand poporul isi iubea tricolorul, cand pe vremea dictaturii comuniste, cei care stiau sa citeasca printre randuri isi reaprindeau tortele demnitatii nationale la lumina Maestrului Paunescu si a bulgarilor de energie buna, pura -folkistii Romaniei: „Daca renunti la lupta, n-ai ce sa mai astepti, nimica nu se face-n pozitie de drepti!”

Am intrat in presa pe versurile lui Adrian Paunescu si i-am promovat Cenaclul “Totusi iubirea” (la vremea aia), la radio Metronom Rm. Valcea. Am avut norocul sa lucrez in radioul lui George Chirca, fostul sunetist al Cenaclului Flacara. Am trait cumva in atmosfera Cenaclului, doar ca era imprimata pe banda. Dar George Chirca mi-a inviat momentele trecute cu povesti si tristeti din culise.

Nu am cerut sa mi-l descifreze pe Adrian Paunescu. Imi iau de la fiecare om sau intamplare din viata mea atat cat imi trebuie, sa pot merge inainte. Nu fac obsesii. Nu ma leg de lucruri, sau de oameni. Dar nici nu uit momentele care m-au ajutat sa ma inalt. Scriitura lui Adrian Paunescu mi-a folosit in urcare. Am invatat cu el sa fiu mai buna, sa-mi mangai parintii, sa-mi alint copiii, sa privesc cu drag la oamenii aflati in nevoi si sa-i ajut. Nu stiu sa trec mai departe cu indiferenta. Si nici nu vreau sa fiu un astfel de neom. Ard pentru fiecare nedreptate si ma revolt cu toata fiinta mea. Dar nu regret azi ca nu sunt o oaie din turma. Prefer sa fiu hulita, jignita, deseori invidiata si uneori iubita.

Primesti ceea ce daruiesti! Iar Adrian Paunescu ne-a daruit iubire. Asa cum a stiut el, Vulcanul, Flacara, Manipulatorul, din punctul meu de vedere MUNTELE DE ENERGIE BUNA al Romaniei.

Poate a fost prea mare pentru el insusi, poate i-a fost prea greu sa-si duca povara, dar cine are suflet, cine si-a regasit fiinta si s-a impacat cu sine, a primit de la Adrian Paunescu exact ceea ce i-a trebuit.

Maestre, te-am recitat in singuratea mea sau in fata publicului, te-am cantat in serile mele romantice sau de petrecere, am iubit si m-am despartit fredonandu-mi bucuriile sau tristetile nu pe vorbele mele, ci pe versurile tale.

Te iubesc, Poetule! Asa cum stiu eu, in tacere, dar AZI n-am mai rabdat si m-am rastit la public. Iertare voua, tuturor. Iertare mie.

E timpul sa ne ridicam!

Bulgarele de zapada se rostogoleste deja. Avalansa, cand?

Finantatorul sef anunta ca se vor da unele stimulente, in functie de eficienta. Si daca s-ar da mai multe, anuntul ar fi periculos.

Bulgarele de zapada se rostogoleste deja!

Pe buna dreptate, respectarea drepturilor salariale si la o viata decenta o reclama azi si profesorii si doctorii si politistii si angajatii din penitenciare…Si mi-e teama ca pe Basescu nu-l mai crede nimeni. Trambitarea unor salarii rusinoase pe la B1 sau TVR1 nu mai are efect… Iar demiterea unor ministri nu mai rezolva criza.

Cedeaza Guvernul la salarii sau pleaca?

Mesaj catre comunicatorii puterii: tara nu se conduce la televizor!

In timp ce sindicalistii trageau de usa biroului sau, Ialomiteanu acuza in direct la B1 un realizator TV ca indrazneste sa aiba parintii angajati ai Ministerului de Finante. Apoi, acest conducator de mucava, poreclit Marioneta, fugea din institutie flancat de SPP-istii trimisi de Boc sa-l protejeze.

Funeriu iese azi in tromba din Ministerul Educatiei, aparat de jandarmi, in fuga spre o emisiune TV. Nu se opreste sa vorbeasca cu oamenii pe care ar trebui sa-i reprezinte. Lasul revine peste cateva zeci de minute la minister si, in siguranta unei strazi goale, la intrebarea reporterului: “Ce le transmiteti protestatarilor?” raspunde “Ca sunt aici!”. Nici reporterul nu-l intreaba si nici el nu gaseste de cuviinta sa-si ceara scuze ca masina cu care fugea de la fata locului a lovit usor o profesoara.

Ialomiteanu si Funeriu, care iata si-au dat masura incompetentei, au urmat exemplul sefului lor de Guvern. Pai cat de paranoia sa fii ajuns Boc, incat sa-si permita luxul de a se ratoi la realizatorul TV in direct ca indrazneste sa-l intrebe despre subiectul zilei, greva la finante?! revolta petrecuta nu in strada, nu la piata, ci tocmai in cladirea Ministerului. Stire, iata, cu impact international si cu bataie lunga in viitorul economiei romanesti. Si in relatia cu FMI, indreptatit sa-si puna intrebari in privinta solvabilitatii acestei tari.

Bravo Ioan Botis, ministrul muncii, care in loc sa stea la declaratii TV a intrat intr-o sala “sa vorbeasca cu colegii lui”.

Ce nu inteleg eu in ceea ce priveste deblocarea crizei:

Unde sunt comunicatorii partidului de guvernamant? Li s-au taiat salariile si si-au dat demisia?

Aia care mai sunt nu stiu ca prioritatea nu o reprezinta emisiunile de TV/presa scrisa, ci cetatenii care te-au votat? Ordinea fireasca este ca ministrii sa se adreseze protestatarilor si de acolo sa fie preluati de presa. In niciun caz nu-ti transmiti mesajele catre cetateni prin intermediul televizorului. Decat daca esti Ceausescu si te apropii de debarcare.

Parearea mea: nu mai recuperati deficitul asta de imagine nici cu 5 ani de door to door! Ca odata ce mi-ai pierdut increderea mie – cetatean, cum iti mai deschid eu tie – politician usa sa-mi bolborosesti alte minciuni?

De ce te-as mai credita, daca tu te aperi de mine cu jandarmii?

Ce nu inteleg in comportamentul protestatarilor:

V-au convins sa renuntati la proteste pentru ca v-au promis ca va vor acorda unele stimulente?

Acceptati ca banii economisiti din taierile de salarii sa fie cheltuiti pe intarirea pazei personale a conducatorilor?

Unde ati gasit liderii astia coruptibili?

PS: Greva continua la Ministerul Educatiei. Pe buna dreptate. Profesorii, educatorii, invatatorii sunt la sufletul meu. O prietena mi-a reamintit de ce: „Nu exista arta mai frumoasa decat arta educatiei. Pictorul si sculptorul fac doar figuri fara viata, dar educatorul creeaza un chip viu; uitandu-se la el, se bucura si oamenii, Se bucura si Dumnezeu.” (Sf. Ioan Gura de Aur)

Let’s Do It, Romania!

Si a fost Ziua Curateniei Generale.

La Mogosoaia, in zavoiul de la intrare, de langa Casuta copiilor Alinei (Chic Camp).

Si am iesit la curatenie, cu mic cu mare. Noi, cei veniti de acasa, cu plozii dupa noi, sa le impartasim o lectie de voluntariat. Si ei, cei care ne-au primit acasa: Alina, ajutoarele si cei 17 copii minunati de care au grija.

Inarmati cu saci mari de gunoi si protejati de manusi de cauciuc am adunat tampoane, hartie igienica, pampers, bidoane, hartii, pungi de plastic… Sticle ingropate de timp. Am gasit circa 20, sub un singur copac. Malul lacului duhnea.
Fotografiile stau marturie ca gunoiul este la loc de cinste in Romania. Peste tot. In calea noastra. Il respiram, il ocolim si ne vedem de viata ca si cand nu pe noi ne-ar afecta.

Acesta nu este un articol de repros. Nici nu am cuvinte sa-mi strig mahnirea ca unii dintre noi arunca tot ce le pica in mana, pe geamul masinii, de la balconul locuintei, sau lasa pe unde trec urmele nesimtirii lor.

Dimpotriva, acest articol vreau sa fie unul de multumire. Pentru ceea ce am primit azi la Mogosoaia. Speranta ca unii dintre noi mai vor sa schimbe in bine Romania, ca mai cred ca asta se poate. Dragostea copiilor de la Chic Camp. Ce copii, ce sentimente curate!

Andreea, Alina Chic, Nicoleta, Ramona, Alina, Naomi, Adrian, Monica si tuturor celor care ati fost azi la Mogosoaia va multumesc ca m-ati primit in viata voastra! Copilasilor draguti ai Alinei (Chic), le promit ca o sa revin. Simt ca am multe de invatat, iar fiul meu are nevoie de copii ca voi, care stiu sa primeasca, sa daruiasca, care stiu sa se bucure.

PS: fotografiile profi sunt opera Alinei Chic.

Piedone Gospodarul

Daca-mi place, imi place! Asta e Primarul meu, cel mai gospodar: Cristian Popescu Piedone.

A refacut aleile, stradutele dintre blocuri, a reamenajat parcuri si locuri de joaca, piete si statii de autobuz. Iar acum a intrat si-n spatiul verde de la mine de la bloc, in ciuda vecinutelor mele care vroiau sa-si planteze singure 10 floricele si doi trandafiri, printre ziduri de caramizi albe si tufenici vestejite.

Piedone, o singura nelamurire am vis-a-vis de deciziile tale de Primar. De ce ai desfiintat unele sedii ale Administratiilor financiare? Ma straduiesc sa-ti platesc o taxa de parcare de 48 de lei, dar gasesc tot timpul coada, la singurul sediu care mai exista (sau pe care l-am aflat eu). Deci ori e lipsa de informare, ori de interes pentru adunarea taxelor si impozitelor. Pai draga Primare, crezi ca trebuie sa te alerg eu cu banii, sau ma ajuti tu sa-mi achit taxele la zi?

Si mai departe, fara legatura directa cu Piedone:

Hatisul birocratiei romanesti ne face viata un cosmar. O amenda de circulatie m-a plimbat ieri din ghiseu in ghiseu. La Sectorul 2, unde ma aflam cu treaba, n-au vrut sa-mi incaseze amenda ca eu stau in 4. Am pierdut o ora in trafic s-o achit in 4. Acolo am incercat sa impusc doi iepuri, sa platesc si impozitul la masina. Nu se poate, mi s-a spus, trebuie la Administratia financiara din Sectorul 6, ca acolo e sediul firmei.

Ce-o fi-n capul vostru mai conducatori alesi, reprezentanti ai poporului? Cum uitati voi de unde ati plecat si pentru ce ati fost pusi in functii? Cum ajungeti voi sa transformati Statul asta in baba-cloanta, in loc sa fie Fat-frumos care sare in ajutorul cetatenilor lui?

Biserica facatoare de cersetori

Ma simt agresata de cersetori! La semafoare, pe strada, la biserica. Peste tot. Oriunde intorci privirea, vezi o mana intinsa.

Pot sa-i inteleg pe cei civilizati. “ Sticle cumpar, sticle cumpar!” aud in fiecare sambata dimineata, pe strada de langa blocul meu. Sunt niste tigani muncitori care fac ceva sa-si castige existenta. De cate ori am renovat ei au carat molozul si au primit tot ce aveam de dat, inclusiv bani in schimbul muncii prestate. La fel si cautatorii prin gunoaie. Ii vad aproape zilnic, dimineata la prima ora sau noaptea tarziu. Nu arunc nimic din ce poate fi imbracat sau ce e bun de mancare. Le pun intotdeauna in pungi, pe categorii si le agat in gardul de langa recipientul de gunoi. Ei stiu. Si inainte sa bage batul in tomberon, verifica pungile mele. Si iau ce le trebuie. De regula, tot.

Dar cu agresorii de la semafoare, nu mai pot. Chiar ca nu accept sa-mi toarne lichidul lor unsuros pe parbriz si sa ma injure ca nu-i las. Sunt oameni in toata firea, numai buni de munca. Care pot deveni chiar periculosi. Dar autoritatile noastre se prefac ca nu-i vad.

La fel de tare ma indispun cersetorii de la biserica. „Da-mi si mie, sa-ti traiasc copilul, sa ajunga mare si destept”. Da’ ce treaba aveti voi cu copilul meu? Cine va credeti sa-mi ursiti copilul? Oameni fara minte si suflet, care va tarati copiii dupa voi pe strazi, pe ploaie sau vant, pe canicula sau ger ca sa castigati o para chioara. Ce v-as mai lua eu copiii si i-as duce la orfelinat, iar pe voi v-as trimite la munca silnica.

Si tot in “lacasul sfant” ma mai omoara babutele astea cu liste kilometrice in maini care te trag de maneca sa donezi pentru altar, pentru acoperis si alte acareturi bisericesti. Colea in usa Patriarhiei.

Ca doar Biserica e mama cersetorilor! Nu e icoana in Patriarhie sau oriunde care sa nu aiba sub ea o cutie a milei: pentru sinistrati, pentru refacerea bisericii, pentru Catedrala Neamului.

Fie-mi cu iertare Doamne, da’ ce fac popii astia din Romania cu banii bisericii? Nu ei sunt cei care ar trebui sa aiba grija de nevoiasi?
Ca eu tot dau. Platesc acatiste, botez, nunta, inmormantare, sfintirea casei, contributie la biserica din sat, la cea din cartier…
Voi, „preoti cu frica Domnului”, cum impartiti darurile astea?

Agonie

Cseke Atilla, ministrul de azi al sanatatii e declarat responsabil pentru colapsul sistemului sanitar romanesc. PENIBIL. Politicieni penibili. Pai “amaratul” asta nici nu s-a apucat bine de spagi. Abia invata mersul.

Dar voi, comisionarilor pe bani publici, ati indatorat tara pentru aparatura medicala pe care nu ati mai avut bani s-o instalati, ati facut afaceri cu firmele producatoare sau importatoare si ati cumparat cele mai scumpe medicamente din Uniunea Europeana, ati declansat campanii inutile pe bani publici, ati vaccinat populatia impotriva unor boli inchipuite numai de dragul onorariului. Iar astia mici, papagalii de partid, atentie! Aia mari de la voi au ingropat sistemul. L-au nimicit. Ca ei si familiile lor nu-si risca vietile aici, se trateaza prin tari straine si dezvoltate, pe bani grei.

Cadrelor medicale si auxiliare de la Giulesti le spun si eu cu amaraciune: RUSINE! Unde erati cand mocnea incendiul din sectia de terapie intensiva in care erau bebelusii? Nu va contest profesionalismul. Nu tuturor. Dar ma tem ca v-ati pierdut omenia. Daca nu-i asa, iesiti in fata spitalului si spuneti ce probleme sunt. Noi, mamele care am trecut pe acolo, le stim. Si va stim.

Astept directorul de spital care sa-mi spuna ca nu a acceptat compromisuri: cabluri electrice carpite, mancare injumatatita, ca nu s-a umilit de la o luna la alta ca sa plateasca facturile de intretinere. Sau ca nu stie ca in spitalul pe care-l conduce asistentele merg la pacienti cu lista: astea sunt medicamentele de care aveti nevoie, le gasiti la farmacia din colt, sau pe unde puteti.

1 iulie 2010: tatal meu ajunge la spital in stare foarte grava. Este pus in perfuzii. Peste cateva zeci de minute e transferat la un alt spital fara a fi anuntata familia. Descult, caci in goana urgentei a fost urcat pe targa fara pantofi in picioare. La spitalul la care a fost transferat asistenta vine dimineata cu cererea: recipientele pentru analizele de sange si ulterior, toate medicamentele necesare tratamentului. Am refuzat sa dau spaga, dar le-am cumparat recipiente de sange, pentru ca se gaseau intr-un singur loc in oras si mi-a fost mila de batranii, ca tatal meu, care erau in stare grava, in imposibilitatea de a se deplasa, dar primeau indemnul: cumparati-va ca nu va putem face analizele, deci nu prea stim de ce sa va tratam.

Tragedia de la Giulesti este de neacceptat. Pentru noi, ca popor. Este semnalul crunt ca Moartea se instaleaza rapid in Romania.

Se simte in praful de pe asfalt care-ti inegreste picioarele si-ti zoieste pantofii, in zambetele triste si strambe ale gurilor cu tot mai putini dinti, in mucegaiul care a cuprins cladirile din multe orase, in incrancenarea soferilor din traficul tot mai aglomerat pe drumuri din ce in ce mai stricate, in furia cu care ne privim rareori in ochi, in gesturile badarane ale casierelor care iti arunca mancarea pe banda, sau care se ratoiesc la tine ca ai indraznit sa le deranjezi sa-ti platesti facturile exorbitante la companiile monopol de gaze, apa ori electricitate. In disperarea cu care cautam vinovati, fara a privi o clipa la noi, in noi. Daca nu la ce am facut rau, macar la ce am facut bine.

Care e binele pe care l-ati facut azi? Cati aveti curajul sa raspundeti provocarii lui Mile Carpenisan?

Eu v-am scris voua. Asta m-a costat timp si suflet. Ma doare de fiecare data cand incerc sa trezesc constiinte adormite si primesc in schimb cititori. Si atat. Astept oamenii de actiune. Care sa ma caute si sa-mi spuna HAI! Oameni ca Raed Arafat. Care i-a mobilizat atat de bine pe salvatori.

Doctore, nu sunt mandra ca sunt romanca, sunt insa doar un strop mai optimista ca tu ti-ai implinit destinul in Romania. Intr-o tara care nu mai e capabila sa nasca eroi ca tine!

Sa ne fie rusine! Statul suntem noi!

Cearta-ne! Meritam. Si-apoi tu esti tatucul. E normal sa ne mai palmuiesti din cand in cand.

Sigur ca nu e vina ta ca ne conduci prost. E vina “poporului de mana a doua”, las si cu un dezvoltat spirit de turma ca nu a nascut politicieni drepti, capabili, culti. Si ca e usor de impresionat. Vezi ce-ai facut cu doua lacrimi?!

Ceausescu a aparut tot dintre noi. Iliescu a fost alegerea noastra majoritara doua mandate jumate. La asemenea alegatori, un deceniu pentru Basescu este urmarea fireasca.

Dragi cititori,

Sper ca vorbele mele va revolta. Cei mai multi dintre voi sunteti buni, creativi, muncitori, aveti studii superioare, ati citit mai mult decat o carte a lui Cartarescu (pe care o tot rasfoieste presedintele), aveti doctorate si mastere, diplome pe care le tineti aruncate prin sertare ca nu va servesc la nimic, in tara voastra.

Enervati-va! E dreptul vostru! Dar daca starea pe care v-am creat-o se incheie cu o tigara in fata televizorului, cu injuraturi la adresa mea si a conducatorilor, n-am facut nimic.

Eu asa vad ca reactioneaza intelectualitatea romaneasca. Urla importiva manelelor, a OTV-izarii Romaniei, tipa ca are un presedinte incult, betiv, arata cu degetul incompetenta unui Guvern mutilat de interese de gasca, dar nu face nimic concret. Vorbele astea le auzim de 20 de ani. Dar unde-s oamenii capabili dintre noi? De ce nu se vad?

Ridicati-va, aratati-va, scrieti-va solutiile pe toti peretii, demonstrati-ne ca puteti schimba lucrurile. Haideti sa oprim dezastrul!

Spania, tara in care ma aflu temporar si nu definitiv, a avut aceleasi probleme. Dictatura lui Franco a lasat-o saraca, sleita, la limita. Peste 3 milioane de spanioli buni de munca au plecat la cules de fructe, au lucrat in constructii in tarile dezvoltate ale Europei: Elvetia, Anglia, Germania, Franta. Multi dintre ei au emigrat definitiv in Statele Unite sau oriunde au castigat mai bine decat acasa. Dar si mai multi s-au intors. La fel ca si romanii, au trimis bani in tara, si-au construit case, si-au intretinut familii. E adevarat migratia spaniolilor se petrecea in anii ’70, ’80, cu vreo doua decenii inaintea noastra. Iar integrarea Spaniei in Uniunea Europeana a avut loc in 1986. Si inca este tara care absoarbe cele mai multe fonduri europene. Iar investitiile se vad cu ochiul liber: infrastructura moderna, autostrazi care leaga tara de la sud la nord, de la est la vest, strazi si bulevarde largi si aerisite, retele terestre legate cu retele subterane si aeriene, toate intr-un plan national de modernizare, care pare ca nu se mai incheie, ci dimpotriva evolueaza, de la un an la altul. Si daca ai infrastructura, ai economie. Iar agricultura si turismul sunt infloritoare. Agricultura e finantata desigur din fonduri europene. Iar Spania are intelegeri la nivel inalt pentru desfacerea produselor sale pe pietele externe. Despre turism ce-as putea sa mai zic? Pe perioada de criza turismul spaniol infloreste. Cum? Prin promotii de neimaginat. Pentru ca agentii spanioli de turism gandesc in perspectiva: decat sa disparem ca destinatie turistica, mai bine pierdem bani acum.

Nu spun ca Spania nu are hotii ei. Ca politicienii lor sunt drepti, buni si cu gandul numai la popor. Departe de mine gandul asta. Dar se vede ca indiferent cum si cat fura, fac ceva pentru tara lor. Iar oamenii, fie ca au studii medii sau sunt intelectuali, au pus umarul din greu la reconstruirea Spaniei. Si de vreo 10-15 ani la asta lucreaza si romanii. Sunt cartiere intregi proiectate de romani, case si blocuri ridicate exclusiv de muncitori de la noi, sunt strazi, autostrazi, drumuri nationale sapate, asfaltate de confratii nostri. Femeile noastre foste profesoare, invatatoare, secretare le curata casele, le ingrijesc copiii. Sute de mii de romani le culeg in fiecare an fructele si legumele. Am vazut echipe de 40-50 de tigani (tigani am zis, cu fuste lungi si mustati rasucite) culegand la struguri. I-am filmat si i-am aratat la televizor, inca de prin 2003. Noi n-am reusit sa-i punem la munca, nu i-am mobilizat. Dar ei ii folosesc. Si nu le fura nici strugurii de pe camp, nici ceasurile de la mana. Ca si printre ei sunt oameni.

Prin 2007, responsabilii din Ministerul Muncii de la ei imi marturiseau ca romanii alaturi de alti emigranti le-au salvat sistemul asigurarilor sociale. Suna pompos? Nu e. Eu as zice nu ca emigrantii le-au salvat bugetul de pensii de la colaps, ci ca guvernantii spanioli au fost destul de destepti incat sa-i foloseasca. Au crescut amenzile pentru munca la negru, au aplicat sanctiuni care aproape i-au falimentat pe patronii care-si doreau sa insele statul. Teama a culminat cu incadrarea legala a emigrantilor. Iar asta a adus bani la bugetul asigurarilor sociale. Bani multi. Cifrele le gasiti aici. Dar si siguranta pentru romanii nostri care muncesc in peninsula. Acum, in criza, multi dintre ei sunt in somaj: in agricultura 700 de euro/lunar, daca ai muncit cel putin 6 luni. In rest, de la peste 800 de euro pe luna in sus.

Asa ca d-le presedinte, lasa vorbele mari: “Le multumesc romanilor care se chinuiesc sa munceasca in strainatate si sa trimita bani in tara. Va dati seama ce ar insemna ca in loc sa trimita bani in tara sa vina in Romania si sa ceara ajutor social? “

Stiai la fel de bine ca mine, inca de cand ai ajuns la Cotroceni cum sta treaba cu romanii din strainatate. Cat de mult conteaza pentru tarile in care muncesc, cat sprijina sistemele de asigurari sociale ale tarilor in care au emigrat. Chiar eu m-am chinuit si ti-am trimis cifre, imagini, asa ca un ziarist tembel ce ma aflu. Credeam ca presedintele nou ales si autointitulat “presedintele tuturor romanilor” gandeste in perspectiva. Nu sta cu mainile in san sa priveasca cum ii pleaca din tara tinerii, oamenii apti de munca, destoinici. Ce nu era logic? Daca nu ai forta de munca, nu ai contributii la bugetul de asigurari sociale, deci falimentul devine iminent!!!

Ah, si am un mesaj pentru statisticieni: nu mai dati cifre penibile cu somajul din Romania. Va tot comparati cu alte state si uitati intentionat ca forta de munca romaneasca e afara. Cateva milioane de romani apti de munca lucreaza in Italia, Spania, Grecia, Germania, Franta, Cipru, Canada. In tara sunt copiii, pensionarii, bugetarii si doar 3 milioane de angajati, care contribuie la sistem. Deci, ce calculati voi acolo, mai specialistilor? E ca si cand ati numara ouale dintr-o ferma in care nu mai exista gaini.

Si d-le presedinte fost capitan de vas, cum ti-ai fi salvat tu nava pe furtuna, daca nu aveai echipaj, daca-ti plecau marinarii pe alte vapoare?

Soare

Apus de Soare, imortalizat asta-seara.

Aici este imaginea orasului, la aceeasi ora (21,40).

Nu sunt specialist in domeniu. Dar ca om am ceva de zis celor care cu buna-stiinta afecteaza mediul: OPRITI-VA, fratilor! Poate ca e timpul sa va dati seama ca viata e mai importanta decat orice.
Ce suntem noi fara El?
Maine dimineata tineti ochii inchisi 10 minute. Ganditi-va ca v-ati trezit in intuneric. Incercati sa traiti experienta asta.

„Explozia a fost direcţionată direct către noi. Nu am mai remarcat o asemenea furtună solară de foarte mult timp”, a declarat Leon Golub, reprezentant al centrului de astrofizică Harvard-Smithsonian.