Ma mut pe .ro

2 comentarii

Va invit sa ma vizitati la noul birou.

De acum inainte va astept aici http://nadinanedelea.ro/, pentru discutii, dezbateri, comentarii pertinente despre si cu politicieni, guvernanti, guvernati, OAMENI, FAPTE, INTAMPLARI, VIATA si muzica ei.

Va multumesc, prieteni!

Anunțuri

E timpul sa ne ridicam!

11 comentarii

Nu-mi place sa fiu la moda. Nu imbrac culorile indicate de creatori sau promovate de trendsetteri. Nu sunt tunata si nici nu tin sa impresionez prin fizic sau cu hainele de pe mine. Cu atat mai putin m-as alatura multimii snoabe care abia AZI isi aminteste de Adrian Paunescu.

Dar nu pot sa tac. AZI nu am rabdare cu rautaciosii, cu cei ce se cred judecatori, cu cei care arunca cu pietre in Eroi, numai pentru a iesi din propria neputinta.

Calcatorilor pe cadavre, AZI nu-l mai judecati pe OMUL Adrian Paunescu, ca NU mai e.

AZI ne defaimati pe noi, cititorii lui Adrian Paunescu, pe noi cei care ne-am culcat cu volumele lui de poezii sub perna, sau daca n-am avut bani pentru carti, i-am copiat operele pe caiete dictando (vorba Adrianei Oprea) si i le-am invatat pe derost. Stiam “Oratie de nunta” dinainte sa apuc sa iubesc un barbat, fredonam “La o cana de vin” dinainte sa am prima intalnire amoroasa.

Si Doamne cat de mandra eram de Romania, cand poporul isi iubea tricolorul, cand pe vremea dictaturii comuniste, cei care stiau sa citeasca printre randuri isi reaprindeau tortele demnitatii nationale la lumina Maestrului Paunescu si a bulgarilor de energie buna, pura -folkistii Romaniei: „Daca renunti la lupta, n-ai ce sa mai astepti, nimica nu se face-n pozitie de drepti!”

Am intrat in presa pe versurile lui Adrian Paunescu si i-am promovat Cenaclul “Totusi iubirea” (la vremea aia), la radio Metronom Rm. Valcea. Am avut norocul sa lucrez in radioul lui George Chirca, fostul sunetist al Cenaclului Flacara. Am trait cumva in atmosfera Cenaclului, doar ca era imprimata pe banda. Dar George Chirca mi-a inviat momentele trecute cu povesti si tristeti din culise.

Nu am cerut sa mi-l descifreze pe Adrian Paunescu. Imi iau de la fiecare om sau intamplare din viata mea atat cat imi trebuie, sa pot merge inainte. Nu fac obsesii. Nu ma leg de lucruri, sau de oameni. Dar nici nu uit momentele care m-au ajutat sa ma inalt. Scriitura lui Adrian Paunescu mi-a folosit in urcare. Am invatat cu el sa fiu mai buna, sa-mi mangai parintii, sa-mi alint copiii, sa privesc cu drag la oamenii aflati in nevoi si sa-i ajut. Nu stiu sa trec mai departe cu indiferenta. Si nici nu vreau sa fiu un astfel de neom. Ard pentru fiecare nedreptate si ma revolt cu toata fiinta mea. Dar nu regret azi ca nu sunt o oaie din turma. Prefer sa fiu hulita, jignita, deseori invidiata si uneori iubita.

Primesti ceea ce daruiesti! Iar Adrian Paunescu ne-a daruit iubire. Asa cum a stiut el, Vulcanul, Flacara, Manipulatorul, din punctul meu de vedere MUNTELE DE ENERGIE BUNA al Romaniei.

Poate a fost prea mare pentru el insusi, poate i-a fost prea greu sa-si duca povara, dar cine are suflet, cine si-a regasit fiinta si s-a impacat cu sine, a primit de la Adrian Paunescu exact ceea ce i-a trebuit.

Maestre, te-am recitat in singuratea mea sau in fata publicului, te-am cantat in serile mele romantice sau de petrecere, am iubit si m-am despartit fredonandu-mi bucuriile sau tristetile nu pe vorbele mele, ci pe versurile tale.

Te iubesc, Poetule! Asa cum stiu eu, in tacere, dar AZI n-am mai rabdat si m-am rastit la public. Iertare voua, tuturor. Iertare mie.

E timpul sa ne ridicam!

Bulgarele de zapada se rostogoleste deja. Avalansa, cand?

2 comentarii

Finantatorul sef anunta ca se vor da unele stimulente, in functie de eficienta. Si daca s-ar da mai multe, anuntul ar fi periculos.

Bulgarele de zapada se rostogoleste deja!

Pe buna dreptate, respectarea drepturilor salariale si la o viata decenta o reclama azi si profesorii si doctorii si politistii si angajatii din penitenciare…Si mi-e teama ca pe Basescu nu-l mai crede nimeni. Trambitarea unor salarii rusinoase pe la B1 sau TVR1 nu mai are efect… Iar demiterea unor ministri nu mai rezolva criza.

Cedeaza Guvernul la salarii sau pleaca?

Mesaj catre comunicatorii puterii: tara nu se conduce la televizor!

2 comentarii

In timp ce sindicalistii trageau de usa biroului sau, Ialomiteanu acuza in direct la B1 un realizator TV ca indrazneste sa aiba parintii angajati ai Ministerului de Finante. Apoi, acest conducator de mucava, poreclit Marioneta, fugea din institutie flancat de SPP-istii trimisi de Boc sa-l protejeze.

Funeriu iese azi in tromba din Ministerul Educatiei, aparat de jandarmi, in fuga spre o emisiune TV. Nu se opreste sa vorbeasca cu oamenii pe care ar trebui sa-i reprezinte. Lasul revine peste cateva zeci de minute la minister si, in siguranta unei strazi goale, la intrebarea reporterului: “Ce le transmiteti protestatarilor?” raspunde “Ca sunt aici!”. Nici reporterul nu-l intreaba si nici el nu gaseste de cuviinta sa-si ceara scuze ca masina cu care fugea de la fata locului a lovit usor o profesoara.

Ialomiteanu si Funeriu, care iata si-au dat masura incompetentei, au urmat exemplul sefului lor de Guvern. Pai cat de paranoia sa fii ajuns Boc, incat sa-si permita luxul de a se ratoi la realizatorul TV in direct ca indrazneste sa-l intrebe despre subiectul zilei, greva la finante?! revolta petrecuta nu in strada, nu la piata, ci tocmai in cladirea Ministerului. Stire, iata, cu impact international si cu bataie lunga in viitorul economiei romanesti. Si in relatia cu FMI, indreptatit sa-si puna intrebari in privinta solvabilitatii acestei tari.

Bravo Ioan Botis, ministrul muncii, care in loc sa stea la declaratii TV a intrat intr-o sala “sa vorbeasca cu colegii lui”.

Ce nu inteleg eu in ceea ce priveste deblocarea crizei:

Unde sunt comunicatorii partidului de guvernamant? Li s-au taiat salariile si si-au dat demisia?

Aia care mai sunt nu stiu ca prioritatea nu o reprezinta emisiunile de TV/presa scrisa, ci cetatenii care te-au votat? Ordinea fireasca este ca ministrii sa se adreseze protestatarilor si de acolo sa fie preluati de presa. In niciun caz nu-ti transmiti mesajele catre cetateni prin intermediul televizorului. Decat daca esti Ceausescu si te apropii de debarcare.

Parearea mea: nu mai recuperati deficitul asta de imagine nici cu 5 ani de door to door! Ca odata ce mi-ai pierdut increderea mie – cetatean, cum iti mai deschid eu tie – politician usa sa-mi bolborosesti alte minciuni?

De ce te-as mai credita, daca tu te aperi de mine cu jandarmii?

Ce nu inteleg in comportamentul protestatarilor:

V-au convins sa renuntati la proteste pentru ca v-au promis ca va vor acorda unele stimulente?

Acceptati ca banii economisiti din taierile de salarii sa fie cheltuiti pe intarirea pazei personale a conducatorilor?

Unde ati gasit liderii astia coruptibili?

PS: Greva continua la Ministerul Educatiei. Pe buna dreptate. Profesorii, educatorii, invatatorii sunt la sufletul meu. O prietena mi-a reamintit de ce: „Nu exista arta mai frumoasa decat arta educatiei. Pictorul si sculptorul fac doar figuri fara viata, dar educatorul creeaza un chip viu; uitandu-se la el, se bucura si oamenii, Se bucura si Dumnezeu.” (Sf. Ioan Gura de Aur)

Let’s Do It, Romania!

7 comentarii

Si a fost Ziua Curateniei Generale.

La Mogosoaia, in zavoiul de la intrare, de langa Casuta copiilor Alinei (Chic Camp).

Si am iesit la curatenie, cu mic cu mare. Noi, cei veniti de acasa, cu plozii dupa noi, sa le impartasim o lectie de voluntariat. Si ei, cei care ne-au primit acasa: Alina, ajutoarele si cei 17 copii minunati de care au grija.

Inarmati cu saci mari de gunoi si protejati de manusi de cauciuc am adunat tampoane, hartie igienica, pampers, bidoane, hartii, pungi de plastic… Sticle ingropate de timp. Am gasit circa 20, sub un singur copac. Malul lacului duhnea.
Fotografiile stau marturie ca gunoiul este la loc de cinste in Romania. Peste tot. In calea noastra. Il respiram, il ocolim si ne vedem de viata ca si cand nu pe noi ne-ar afecta.

Acesta nu este un articol de repros. Nici nu am cuvinte sa-mi strig mahnirea ca unii dintre noi arunca tot ce le pica in mana, pe geamul masinii, de la balconul locuintei, sau lasa pe unde trec urmele nesimtirii lor.

Dimpotriva, acest articol vreau sa fie unul de multumire. Pentru ceea ce am primit azi la Mogosoaia. Speranta ca unii dintre noi mai vor sa schimbe in bine Romania, ca mai cred ca asta se poate. Dragostea copiilor de la Chic Camp. Ce copii, ce sentimente curate!

Andreea, Alina Chic, Nicoleta, Ramona, Alina, Naomi, Adrian, Monica si tuturor celor care ati fost azi la Mogosoaia va multumesc ca m-ati primit in viata voastra! Copilasilor draguti ai Alinei (Chic), le promit ca o sa revin. Simt ca am multe de invatat, iar fiul meu are nevoie de copii ca voi, care stiu sa primeasca, sa daruiasca, care stiu sa se bucure.

PS: fotografiile profi sunt opera Alinei Chic.

Piedone Gospodarul

2 comentarii

Daca-mi place, imi place! Asta e Primarul meu, cel mai gospodar: Cristian Popescu Piedone.

A refacut aleile, stradutele dintre blocuri, a reamenajat parcuri si locuri de joaca, piete si statii de autobuz. Iar acum a intrat si-n spatiul verde de la mine de la bloc, in ciuda vecinutelor mele care vroiau sa-si planteze singure 10 floricele si doi trandafiri, printre ziduri de caramizi albe si tufenici vestejite.

Piedone, o singura nelamurire am vis-a-vis de deciziile tale de Primar. De ce ai desfiintat unele sedii ale Administratiilor financiare? Ma straduiesc sa-ti platesc o taxa de parcare de 48 de lei, dar gasesc tot timpul coada, la singurul sediu care mai exista (sau pe care l-am aflat eu). Deci ori e lipsa de informare, ori de interes pentru adunarea taxelor si impozitelor. Pai draga Primare, crezi ca trebuie sa te alerg eu cu banii, sau ma ajuti tu sa-mi achit taxele la zi?

Si mai departe, fara legatura directa cu Piedone:

Hatisul birocratiei romanesti ne face viata un cosmar. O amenda de circulatie m-a plimbat ieri din ghiseu in ghiseu. La Sectorul 2, unde ma aflam cu treaba, n-au vrut sa-mi incaseze amenda ca eu stau in 4. Am pierdut o ora in trafic s-o achit in 4. Acolo am incercat sa impusc doi iepuri, sa platesc si impozitul la masina. Nu se poate, mi s-a spus, trebuie la Administratia financiara din Sectorul 6, ca acolo e sediul firmei.

Ce-o fi-n capul vostru mai conducatori alesi, reprezentanti ai poporului? Cum uitati voi de unde ati plecat si pentru ce ati fost pusi in functii? Cum ajungeti voi sa transformati Statul asta in baba-cloanta, in loc sa fie Fat-frumos care sare in ajutorul cetatenilor lui?

Biserica facatoare de cersetori

3 comentarii

Ma simt agresata de cersetori! La semafoare, pe strada, la biserica. Peste tot. Oriunde intorci privirea, vezi o mana intinsa.

Pot sa-i inteleg pe cei civilizati. “ Sticle cumpar, sticle cumpar!” aud in fiecare sambata dimineata, pe strada de langa blocul meu. Sunt niste tigani muncitori care fac ceva sa-si castige existenta. De cate ori am renovat ei au carat molozul si au primit tot ce aveam de dat, inclusiv bani in schimbul muncii prestate. La fel si cautatorii prin gunoaie. Ii vad aproape zilnic, dimineata la prima ora sau noaptea tarziu. Nu arunc nimic din ce poate fi imbracat sau ce e bun de mancare. Le pun intotdeauna in pungi, pe categorii si le agat in gardul de langa recipientul de gunoi. Ei stiu. Si inainte sa bage batul in tomberon, verifica pungile mele. Si iau ce le trebuie. De regula, tot.

Dar cu agresorii de la semafoare, nu mai pot. Chiar ca nu accept sa-mi toarne lichidul lor unsuros pe parbriz si sa ma injure ca nu-i las. Sunt oameni in toata firea, numai buni de munca. Care pot deveni chiar periculosi. Dar autoritatile noastre se prefac ca nu-i vad.

La fel de tare ma indispun cersetorii de la biserica. „Da-mi si mie, sa-ti traiasc copilul, sa ajunga mare si destept”. Da’ ce treaba aveti voi cu copilul meu? Cine va credeti sa-mi ursiti copilul? Oameni fara minte si suflet, care va tarati copiii dupa voi pe strazi, pe ploaie sau vant, pe canicula sau ger ca sa castigati o para chioara. Ce v-as mai lua eu copiii si i-as duce la orfelinat, iar pe voi v-as trimite la munca silnica.

Si tot in “lacasul sfant” ma mai omoara babutele astea cu liste kilometrice in maini care te trag de maneca sa donezi pentru altar, pentru acoperis si alte acareturi bisericesti. Colea in usa Patriarhiei.

Ca doar Biserica e mama cersetorilor! Nu e icoana in Patriarhie sau oriunde care sa nu aiba sub ea o cutie a milei: pentru sinistrati, pentru refacerea bisericii, pentru Catedrala Neamului.

Fie-mi cu iertare Doamne, da’ ce fac popii astia din Romania cu banii bisericii? Nu ei sunt cei care ar trebui sa aiba grija de nevoiasi?
Ca eu tot dau. Platesc acatiste, botez, nunta, inmormantare, sfintirea casei, contributie la biserica din sat, la cea din cartier…
Voi, „preoti cu frica Domnului”, cum impartiti darurile astea?

Older Entries